Ce este învățarea prin experiență?
Spune-mi și voi uita.
Arată-mi și s-ar putea să-mi amintesc.
Implică-mă și voi înțelege.
De: filozoful chinez Confucius
Experiența se referă la natura evenimentelor pe care cineva sau ceva le-a suferit. Experiența este ceea ce ni se întâmplă tot timpul – atâta timp cât existăm. Învățarea prin experiență poate fi o metodă educațională extrem de eficientă. Învățarea experiențială este procesul de a crea sens din experiența directă. Învățarea prin experiență nu necesită profesor și se referă exclusiv la procesul de creare a sensului individului din experiența directă. Este un proces inerent care are loc în mod natural. Un exemplu de învățare prin experiență este mersul la grădina zoologică și învățarea prin observare și interacțiune cu mediul grădinii zoologice, spre deosebire de citirea despre animale dintr-o carte. Astfel, cineva face descoperiri și experimente cu cunoștințele din prima mână, în loc să audă sau să citească despre experiențele altora.
Cum are loc învățarea prin experiență?
Învățarea experiențială necesită calități precum auto-inițiativa și autoevaluarea. Pentru ca învățarea prin experiență să fie cu adevărat eficientă, ar trebui să utilizeze întreaga roată a învățării, de la stabilirea obiectivelor, la experimentare și observare, la revizuire și, în sfârșit, planificarea acțiunii. Acest proces complet permite cuiva să învețe noi abilități, noi atitudini sau chiar moduri complet noi de gândire.
Primim informații prin simțul nostru, dar în cele din urmă învățăm făcând. În primul rând, îi urmărim și îi ascultăm pe alții. Apoi încercăm să facem lucrurile pe cont propriu. Acest lucru ne stârnește interesul și ne generează motivația de a ne autodescoperi. Gândește-te la a învăța să mergi pe bicicletă, să folosești un computer, să dansezi sau să cânți. Am luat o acțiune, am văzut consecințele acelei acțiuni și am ales fie să continuăm, fie să luăm o acțiune nouă și diferită. Ceea ce ne-a permis să stăpânim noua abilitate a fost participarea noastră activă la eveniment și reflecția noastră asupra a ceea ce am obținut. Experiența și reflecția au predat mai mult decât orice manual sau prelegere ar putea vreodată.
Multe teorii științifice sunt disponibile până acum despre învățarea prin experiență. David Kolb descrie învățarea ca un proces în patru pași. El identifică pașii ca (1) a privi și (2) a gândi (minte), (3) a simți (emoție) și (4) a face (mușchi). Kolb a scris că cursanții au experiențe concrete imediate care ne permit să reflectăm asupra experienței noi din perspective diferite. Din aceste observații reflexive, ne angajăm în conceptualizare abstractă, creând generalizări sau principii care integrează observațiile noastre în teorii solide. În cele din urmă, folosim aceste generalizări sau teorii ca ghiduri pentru acțiuni ulterioare. Experimentarea activă ne permite să testăm ceea ce învățăm în situații noi și mai complexe.
Cât de eficientă este învățarea prin experiență?
Experiența nu este ceea ce i se întâmplă unui bărbat; este ceea ce face un om cu ceea ce i se întâmplă. De Aldous Huxley
Pentru a fi niște elevi eficienți, trebuie să-
(1) percepe informații,
(2) reflectați asupra modului în care va afecta un aspect al vieții noastre,
(3) comparați modul în care se potrivește în propriile noastre experiențe și
(4) gândiți-vă la modul în care aceste informații ne oferă noi moduri de a acționa.
Învățarea necesită mai mult decât să vezi, să auzi, să te miști sau să atingi pentru a învăța. Integram ceea ce simțim și gândim cu ceea ce simțim și cum ne comportăm.
Învățarea activă are ca rezultat abilități de reamintire, sinteză și rezolvare a problemelor pe termen mai lung decât învățarea prin auz, citire sau vizionare. Educația occidentală trebuie să treacă de la un model de învățare prin a spune și chiar de a învăța prin observare (ca în cazul metodei) la un model de a învăța prin a face. Trebuie să trecem de la pasivitate la activitate. Trebuie să învățăm să extrapolăm din experiențele noastre și să vedem cum să aplicăm ceea ce am făcut în cazuri noi.