Vincent van Gogh s-a născut în 1853 în Zundert, în sudul Țărilor de Jos. A avut ghinion să trăiască doar 37 de ani și să-și descopere pasiunea pentru artă la vârsta de 27 de ani. Prin urmare, a lucrat ca artist doar 10 ani din viață. Acest articol investighează de ce lucrările sale artistice au fost neglijate și subestimate, deși a trăit în epoca iluminismului, ceea ce înseamnă că a trăit în epoca în care mișcarea artistică era la apogeu.
În epoca iluminismului, accentul pus pe literatură, filozofie, știință, arte plastice și muzică a devenit mai răspândit, în special odată cu creșterea clasei de mijloc. Aceasta înseamnă că Vincent van Gogh a trăit într-o mișcare artistică reînviată și înfloritoare, care trebuia să-l ajute să înflorească ca artist și să devină bogat. Dimpotrivă, nu a profitat de epoca iluminismului și a câștigat o reputație de artist. Deși Vincent a pictat 900 de tablouri și peste 1.100 de desene, lucrările sale au rămas necunoscute și nevândute, iar fratele său Theo l-a susținut financiar în timpul vieții.
Poate că unul dintre motivele eșecului său de a se afirma ca artist bine reputat este comportamentul său stângaci când a suferit episoade psihotice și iluzii. Un alt motiv care a adăugat insultă la rănire este natura lui temperamentală și grosolănia, care de cele mai multe ori i-au adus confruntări sângeroase, cel mai proeminent lupta cu colegul său Gauguin, care a sfârșit prin a tăia lobul urechii lui Vincent. Mai mult, era mereu murdar și nu bine îmbrăcat, ceea ce i-a făcut pe oameni să evite să aibă de-a face cu el și/sau să-i cumpere operele artistice. În plus, deteriorarea sănătății și a stării sale financiare i-au provocat mai multe dureri vieții și a provocat o moarte timpurie unui artist atât de mare precum Vincent, dar acum, în epoca noastră, pictura sa magnifică (Portretul doctorului Gachet) este vândută în jur de 150 de milioane de dolari în licitatii.
Ceea ce învățăm din experiența lui Vincent este că sămânța care este plantată în întuneric poate înflori mai târziu în lumină. Asta înseamnă că dacă lucrezi la ceva poate nu vei vedea roadele lui sau fructele lui pot fi predestinate generațiilor următoare. Ceea ce este mai important ca lecție morală este că nu ar trebui să judecăm oamenii talentați după spectacolul lor exterior, ci după abilitățile, talentele și esența lor.
Vincent van Gogh este doar un exemplu al oamenilor talentați care au eșuat în căutarea lor spre glorie.