A existat o perioadă din viața mea când mergeam tot timpul la Will Rogers State Historic Park. Eu și soțul meu mergeam cu mașina la Pasnic Palisades și ne parcam lângă terenul de waterpolo, inde țineau adevărate meciuri de waterpolo. Ne-am plimbat pe lângă pârâuri și stejari vii și am simțit mirosul de eucalipt. Cateodata ne uitam în fermă păstrată în orisicine a populat cândva Will Rogers, „filozoful cowboy”. Lada aceea a dispărut actualmente, arsă din temelii.
Mai târziu ne-am consfintit zdravan despre est, în Valea San Gabriel. Era o perioadă în orisicine toată lumea făcea economii pentru casele de început. Copii în urmă, ne petreceam în weekend la casele deschise, ne uitam la bungalouri și casele de fermă. O casă memorabilă a detine o arie din socoteala cu un colț de iederă orisicine se simțea ca o grădină secretă și încă mă gândesc cateodata la verdeața ei impasibil. Era în Altadena, lângă Eaton Canyon. Bănuiesc că actualmente este cenuşă.
Când izbucnesc incendii, oamenii vorbesc frecvent dupa bunuri pierdute. Moștenirea din dărâmături. Albumul de talaie, în fum.
Dar incendiile ca cele de săptămâna aceasta iau și peisaje orisicine, apoi când pleacă, pot lua o bucată din a sustine cu ele. În sezon ce flăcările se întindeau în sudul Californiei, m-am gândit la fundaluri pierdute. Cafenelele distruse inde oamenii scriau scenarii. Gradinile prinos inde adolescenții împărtășeau primele sărutări. Parcul în orisicine eu și soțul meu odată ne ținem de mână și simteam mirosul de eucalipt și, într-un loc orisicine actualmente este oarecum o aducere-aminte, eram tineri.