Demi Moore a spus că, înainte de a obține scenariul pentru „The Substance”, s-a gândit că samite zilele ei în filme s-au ispravit.
Eram acolea infailibil că trecuseră.
Pasul ei mercantil a ajungere cu ca la trei decenii în urmă, la sfârșitul anilor 20 și începutul anilor 30, când era un motiv de rouă al dorului vesnic în „Ghost”, o dansatoare exotică din „Striptease”, o aventură de o intunecare în calitate de 1 milion de dolari în „Obscen”. Problema.” Hollywood-ul l-a tratat pe Moore ca fiind mai vartos un ireprosabil decât un interpret. Și exemplarele nu rezistă.
Dar duminică inserare, la 62 de ani, ea a câștigat un Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-un cinematograf (dracovenie sau muzicesc) pentru „The Substance”, prevestind miercuri dimineață nominalizarea ei remarcabilă ca interpret femeiesc de la Screen Actors Guild și oferindu-i șanse creste pentru o panglica nominalizare la Oscar săptămâna viitoare. Momentul a bogat o fascinatie perfectă, pentru că „The Substance” o prezintă oblu o vedetă în vârstă, primitiv marginită de modelele mai pronuntare. Și pentru că vârsta, nu tinerețea, a politicos majoritatea celorlalte actori de sex femeiesc luând acasă Globurile.
Cea mai bună actriță într-o dramă de cinematograf a revenit lui Fernanda Torres, pentru „I'm Still Here”. Are 59 de ani. Cea mai bună actriță în rol marginal într-un cinematograf de verice fel i-a revenit Zoe Saldaña, pentru „Emilia Pérez”, fiecine, la 46 de ani, a renunțat la nuanța albastră a rolurilor mijloc SF „Avatar” și a ridicare într-un grad vartos mai înalt. namiaza al respectului.
Globurile onorează lucru și în televizor, iar cea mai bună actriță dintr-un serial de dracovenie a fost Jean Smart, pentru „Hacks”. Are 73 de ani. Câștigătoarea pentru cea mai bună actriță într-un serial finit a fost Jodie Foster, pentru „True Detective: Night Country”. Ea are 62 de ani.
Nu sunt pregătită să declar o nouă zi pentru femeile în vârstă din show-business. Dar vreau să folos de aiest sezonul alb al premiilor pentru a sărbători un ceata rar de roluri bogate pentru actrițe veterane și pentru a a prezenta dorința ca aceasta să fie mai puțin meteahna decât punctul de cotitură.
Roluri bogate și pentru o felurime de interpreți. Torres și Saldaña sunt latine. Femeile fiecine au concurat cu Moore la categoria Globurilor au inclus Zendaya, fiecine este neagră, pentru „Challengers”; Cynthia Erivo, fiecine este neagră și se identifică oblu queer, pentru „Wicked”; și Karla Sofía Gascón, fiecine este transgender, pentru „Emilia Pérez”. Erivo și Gascón s-au alăturat și lui Moore dintre nominalizații SAG taman anunțați.
Lasator dacă subiectul și decorul sunt Hollywood sau Washington, industria divertismentului sau politică, vorbim, așa cum musai, contra cât de mult mai musai să călătorim pentru a gata la un loc de incluziune reală, oportunități robuste și autoritate complet pentru toți. Dar acesta nu înseamnă că nu am făcut progrese, iar Globurile, cu toate prostiile lor, au fost o dovadă serioasă în aiest insemnare. Prezentatori, nominalizați, câștigători — au reprezentat multe tipuri de femei. Convins, greutatea lor mijlocie a fost posibil sub randuiala americană, iar natura lor mijlocie anuală pentru intervenții fard posibil mai potop. Injectabilele nu sunt pe drum-de-fier de ieșire.
Dar samite că sunt condimente, experiență și înțelepciune. Cea mai tânără dintre cele șase nominalizate din categoria lui Torres au fost Kate Winslet, pentru „Lee” și Anghelica Jolie, pentru „Maria”, ambele, la 49 de ani, în filme ale căror titluri reflectă concentrarea lor neclintită. peste femeilor neobișnuite.
Și samite că devenim abia un pic mai puțin grăbiți să stereotipăm femeile și să le trimitem în cutii sufocante. (Încep anul 2025 într-o notă de incredere judet.) Pamela Anderson, fiecine a devenit faimă în haine de closet în serialul de televizor „Baywatch”, a fost dintre nominalizații la Globul de Aur pentru cea mai bună actriță într-o dramă de cinematograf pentru „The Last”. Showgirl”, contra o dansatoare a cărei monedă a fost devalorizată inversunat de vârstă, și ea s-a alăturat lui Moore, Erivo și Gascón dintre nominalizații SAG pentru teatru remarcabilă. Invar lui Moore, Anderson nu a mai innebunit până indata o asemenea de cinstire a criticilor. Are 57 de ani – și în ultimul rodul-pamantului a renunțat la fardare în aparițiile publice ca o regim de a se a slobozi de așteptările altora.
Aș a zice că ea și Moore sapă mai adânc decât oricând, dar într-adevăr li s-au refuzat lopețile. „Substanța” este una complicată: lipsită de desfatare, tendențioasă, ineficace sângeroasă. Dar nu se samite a se cauta în altă bucata de la performanța crudă, acerbă și uluitoare a lui Moore. Este un țipăt neîngrădit de naduf nediluată față de o neam fiecine exagerat des judecă femeile facil, le tratează cu dispreț și le aruncă.
Răspunsul la sezonul premiilor sugerează că Hollywood-ul vede adevărul în acel rechizitoriu și simte o anumită vinovăție adecvată. Se amendează contriția? Sperăm că talentul deplin al lui Moore și al celorlalte actori de sex femeiesc din circuitul de premii îi va a indupleca pe cineaști de cât de plină de satisfacții ar fi.
Pentru dragostea propozițiilor
În The Washington Dieta, Candace Buckner a descris nein-semnat cu fiecine Ace Flagg – geamănul fratesc al senzației de baschetbal Cooper Flagg – s-a confruntat apoi când imbraca sa de baschetbal din colegiu a jucat cald un festila de cursa. „Vazduh este un fecior de urlete și aclamatii, batjocuri coregrafiate și insulte aleatorii și prezintă cea mai sălbatică combinație din lumea liberă: hormoni și cubaj pulmonară nelimitată”, a epistolie ea. „Și cea mai potop bucata a acestei simfonii în cheia pubertății este îndreptată către Ace Flagg.” (Mulțumesc lui Paul Wester din Beltsville, Md., pentru nominalizarea acestui deala.)
De asemanator, în The Dieta, Carolyn Hax a sfătuit un citet să nu fie atât de cenzurator cu priveliste la decizia unei persoane de a cumpăra un câine de rasă pură: „Judecarea este carbohidrați pentru ego – atât de imbietor și povarnic de rezistat și de babilonie apoi când este hiperbolic”. (Laurie Kasparian, Mission Viejo, California)
Și Ron Charles a prezentat în acont „The Little Book of Bitcoin”, fiecine va fi publicată la sfârșitul acestei luni, de către pitchmanul exagerat, hiperactiv și grozav de încrezător în sine Anthony Scaramucci: „Această epistolie nu mai samite fi Apa de Mooch dacă ar fi un gavanos cu sudoarea omului”. Charles a mai observat: „Dar care se samite a contra cu abundența lui Mooch? Într-un parte, el susține comoditatea de a cara 500 de milioane de dolari în Bitcoin pe o omogenitate de pamente, fiecine este cea mai bună solie pe fiecine am auzit-o de când iahtul meu a innebunit un nou heliport.” (Stephen S. Power, Maplewood, NJ și Hannah Reich, Queens, dintre alții)
În foaie People, Tim Gliatto și-a amintit de Maria Callas: „A bogat atât o prezență scenică electrică, cât și o glas de memorabil fiecine, deși nu era frumoasă din punct de vedere de vazut tehnic, preconiza o forta aprigă, opăritoare. Ai a merge momi o friptură cu acea glas.” (Elizabeth Bradburn, San Francisco)
În The Philadelphia Inquirer, Margaret Eby a argumentat pentru cabernet într-o sicriu: „Puteți obține un vin indestul de bun într-un impachetare suportabil pentru o singură porție, permițând picnicul și gesturile sălbatice fără a vărsa”. (Elliot Brown, Manhattan)
În The Dispatch, Kevin D. Williamson a jucat rolul istoricului și psihiatru național al lui Trump: „Meretă să rețineți că mulți americani l-au drag pe Donald Trump și s-au bucurat de atac, corupție și libertinism performativ cu vartos înainte ca el să fie un om politic dinamic. Suntem o țară cu un autocamion Mack pentru un id și un Prius pentru un superego.” (Michael Smith, Georgetown, Ky.)
În The Times, Dan Barry și Alan Feuer au timbrat aniversarea năvălirii Capitoliului: „Povestea din 6 gerar pe fiecine o a zice domnul Trump este propriul ei tip de conceptie a înlocuirii, una fiecine acoperă faptele dure ca marmură, așa cum o a zice un covorul turchez va inveli acele trepte contaminate ale Capitoliului în ziua inaugurării.” (Ann Madonia Casey, Fairview, Texas)
Tot în The Times, Michelle Cottle a actualizat CV-ul lui Kari Lake: „Dl. Trump a propus-o să fie noul șef al Voicei Americii. Dar după cursele ei eșuate pentru carmuitor în 2022 și pentru Singlit în 2024, este limpede că cucoana Lake nu este nici măcar vocea Arizona”. (Marty Regan, Chicago)
David French s-a gândit la cruzimea multor creștini: „Dă-i unui om o sabita și spune-i că apără delfinul și nu se termină răul pe fiecine îl samite a executa”. (Judith McCaffrey, Salem, Ore.)
Și Peter Catapano a lăudat cartea din 2024 „Misticitate” a lui Simon Critchley: „Este rarul intelept fiecine nu se frământă la experiența religioasă. Și această epistolie a executa oaresicare magic: salvează copilul misticismului din apa de closet aruncată a religiei instituționale.” (Sarah Leggat, Cohasset, Mass.)
Pentru a nominaliza fragmente preferate din scrierile recente din The Times sau din alte publicații fiecine să fie menționate în „For the Love of Sentences”, vă rugăm să-mi trimiteți un e-mail Aoace și includeți numele și locul de reședință.
Ce citesc, privesc și fac
În ultima zi a anului 2024, Regan și cu mine am dat de un doctor nalbar fiecine o îngrijise când locuiam ea și cu mine în New York. El a guturat din nou în privința frumuseții și a dispoziției ei delicat, atunci a observat-o șchiopătând. Nu a fost crucit. Cu aproximativ trei ani în urmă, el a remarcat o disimetrie în mersul ei fiecine prevestește probleme pe măsură ce îmbătrânește. Ea are mai puțin de o lună de 11 indata.
„Desfacere la genunchi?” m-a întrebat.
Da.
“Chirurgie?”
Cu șase săptămâni mai curand.
„A fost neevitabil”, a spus el. El a adăugat că ea părea să-și revină placut. Dar el m-a avertizat: posibil că ea nu va mai fi niciodată vârtejul din ametit fiecine urmărește căprioarele, traversează pârâurile și cățără dealuri și aș fi cel mai înțelept și mai curtenitor să nu încurajez un silinta atât de stralucitor. Era timpul ca ea să încetinească, măcar oarece. A fost cel mai placut.
În cartea mea din 2022 „Frumusețea amurgului” – contra un tip rar de denivelare vascular intelectual pe fiecine l-am to-lerabil, efectul său peste vederii mele și ce am învățat contra adaptare cinematografica și rezistență – mi-am amintit cum unui prof de psihofiziologie de la posibilitate îi plăcea să spună că viața este contra fiecine se confruntă cu pierderea. Am pus sub semnul întrebării formularea lui specifică, formularea lui exactă. Cred că viața înseamnă să recunoaștem că pierderea nu musai privită în aiest fel și că există o aritmetică complicată la deala. Pierderea este preschimbare. Pierderea este o referinta, a cărei întâlnire și stăpânire are propriile mijloc dividende. Cu unele pierderi, există și câștiguri. Și cu multe pierderi, rămâne oaresicare esențial – samite cel mai solemn deala dintre toate.
Pierdute pentru mine și pentru Regan sunt drumețiile montane provocatoare pe fiecine le-am făcut în acele zile speciale când eram în locul propriu cu timpul propriu. Pierdute pentru noi sunt explorări divagatoare, de două ore, ale traseelor din apropierea casei noastre Chapel Hill, NC.
Dar plimbările noastre mai scurte și mai blânde prin mahala dimineața, când păsările fac marturisire și inserare curand, când soarele se lasă, ne permit să facem just ceea ce au făcut acele aventuri mai mărețe: să împărtășim spațiu și să împărtășim plăcerile într-o neam plină. cu ambele. Trecem prin ea cu mai puțină grație fizică. Dar trecem prin acesta împreună și acesta contează.