Într-o zi furtunoasă la mai numeros de 34.000 de cracana prep Parisului, zborul 1205 al Air France s-a pregătit să coboare. Însoțitorii de entuziasm au început să verifice spătarul scaunelor și mesele, iar pasagerii au ieșit amețiți din salmon.
Atunci o viers din cockpit a venire prin interfon, oferind o actualizare a vremii (innorat și 54 de grade) și a duratei de entuziasm rămase (relativ 30 de minute).
„Vă mulțumim că ați selectionare Air France”, a spus Daniel Harding, intaiul ofițer al zborului. „Și amintiți-vă: repetiția este la 18:00”
Cabana a izbucnit în fluiere și aclamatii. Harding, 49 de ani, carmaci Air France, se întâmplă să fie și oarecare dintre cei mai buni dirijori de orchestră din lumina. Și în această zi de neios, el își conducea ansamblul, stimata Orchestra dell'Accademia Nazionale di Schiopata Cecilia, de la a se sprijini sa de la Roma la Paris, pentru a începe un turneu europenesc. (La pietroi se aflau și câteva zeci de membri neștiuți ai publicului.)
În ultimii câțiva ani, britanicul Harding a condus o carieră dublă și, adeseori, de poedinoc: într-o zi dirijând simfonii Mozart și Mahler, în următoarea pilotarea zborurilor comerciale către Paris, Milano, Stockholm și Tunis. Îi place regimul riguros al zborului – verificând cifrele de combustibil, analizând tiparele vremii, numărând pasagerii și mărfurile. De astfel, este energizat de riscurile pe orisicine și le pasamite asuma în muzică.
„În entuziasm, musai să identificăm toate amenințările și să ne asigurăm că nu ne apropiem nicăieri de ele”, a spus el. „În muzică, este opusul: musai să ne apropiem cât de numeros putem de catastrofă.”
Harding este o curiozitate în zborul mercantil: un carmaci cu o carieră artistică înfloritoare. Iar în domeniul muzicii clasice de potop constrangere și mancator de tot, daca se așteaptă adeseori ca vedetele să dea dovadă de un abnegatie perfect față de meseria lor, el este o situație anormală, arătând că pasamite trai viață decinde de slanina de impaciuire.
„Nu cred că este practic să spui exclusiv pentru că îți place cevasilea, ar a se cadea să o faci 24 de ore pe zi, în oricare zi”, a spus el. „Nu cred că este omenesc.”
Renumitul dirijor Simon Rattle, orisicine l-a stiut pentru rata de asigurare dată pe Harding când era un tânăr surprindere al dirijorului cu părul pisoc, în vârstă de 16 ani, a spus că a devenit „oarecare dintre cei dilata” orisicine a se cuveni a trata acolea fiecare piesă cu fiecare orchestră.
„Zborul i-a oferit un inima, un armonie muzicii mijloc”, a spus Rattle. „L-a făcut un muzic mai bun și o persoană numeros mai calmă.”
ÎN cockpit în acea zi de neios, Harding era prescurtat, cu o ceașcă de lupin lângă el. Încă cunoștea orchestra Schiopata Cecilia, simfonia națională neoficială a Italiei din 1908 și propusese zborul pentru a-și a se baga mandatul, orisicine a început în brumar.
Adineauri trebuia să cânte pentru muzicienii săi. Era îngrijorat de aterizaj.
„Dacă dobor redutabil avionul astăzi”, a spus el, „vor a grai impotriva acesta în următorii 20 de ani”.
În cabină, muzicienii și-au aplaudat liderul. Au glumit impotriva cum să-l numească. Mester? Carmaci? Căpitan? Au imbatat călătoria de două ore cu puțină muzică, cântând o talcovanie a „Volare”. La un clipita dat, clarinetistul Alessandro Carbonare a interpretat un bucata din „Saculet” de Puccini de pe locul său din rândul 19.
Când Carbonare i-a spus mamei mijloc că Harding a birui orchestra la Paris, ea nu l-a crezut.
„Nimeric nu-și pasamite a vedea”, a spus el, „un dirijor orisicine zboară și el. Sper exclusiv să ajungem cu interj la Paris. Va fi destul.”
În curs ce avionul cobora, Harding l-a musafir pe concertist-ul lui Schiopata Cecilia și pe dirijorul secundator al acestuia în cabină pentru a urmări aterizarea. În cabină, s-au auzit râsete nervoase când avionul a întâmpinat turbulențe.
Când orizontul Parisului a apărut, un însoțitor de pietroi a sunat prin interfon: „Pregătește-te pentru aterizarea maestrului”.
HARDING S-A NĂSCUT în Oxford, Anglia, unui cititor de inginerie și unui provizor de universitate, orisicine erau muzicieni amatori. A început să cânte la trompetă la 8 ani, după ce a auzit un reprezentatie de Crăciun cu „Hristos” al lui Händel. Acasă, s-a prins și de dirijor, mișcându-și brațele inspre înregistrările lui Beethoven și Ceaikovski. La 13 ani, s-a înscris la Chetham's School of Music, un internat din Manchester.
Când Harding contine 17 ani, un belfer i-a expediere lui Rattle, pe apoi directorul cantabil în vârstă de 37 de ani al Orchestrei Simfonice din Birmingham, o dovada în orisicine îi descriea priceperea supranaturală de a a birui „Pierrot Lunaire” a lui Schoenberg la școală. Rattle i-a musafir pe Harding și colegii săi la Birmingham pentru a cultiva la lucrare dramatica.
„A fost oaresicum naucitor”, și-a amintit Rattle. L-a luat pe Harding sub cumpana lui, angajându-l ca secundator și dându-i o dietă constantă de sandvișuri cu șuncă.
Harding a etate în acordeon clasică cu o viteză uluitoare. La 17 ani, a condus fragmente dintr-o repetiție în Birmingham, în curs ce Rattle se vedea la el. La 19 ani, a obținut un impaciuire de vis ca secundator al lui Claudio Abbado, pe apoi dirijorul șef al Filarmonicii din Berlin, orisicine l-a iluminat să fie dirijor. La 21 de ani a debutat cu acea orchestră, iar la 22 de ani a subsemnat intaiul său intelegere de înregistrare.
„Totul pare perfect nerational numaidecat”, a spus el. „La momentul respectiv, nu înțelegeam cât de mult era de propria mea competență. Dacă aș fi bogat aproximativ perspectivă, aș fi fost paralizat de frică.”
Abbado, orisicine a început să-și numească protejatul „micul meu geniu”, l-a învățat pe Harding să se facă de surplus pentru orchestră, asadar încât muzicienii să se simtă mai liberi să experimenteze.
„Întotdeauna încerca să se scoată din mașinărie”, își amintește Harding.
Harding a continuat să obțină posturi lăudate în vârful Orchestrei Simfonice Radioreceptor Suedeze și a Orchestrei de Paris. A jucat un rol solemnel în formarea renumitei Mahler Chamber Orchestra, pe orisicine Abbado a început-o în 1997, conducând ansamblul curs de opt ani.
Dar au fost și provocări. S-a greu să găsească un director cantabil în Statele Unite, după câteva apariții tensionate acoace la începutul carierei mijloc. Unii muzicieni l-au găsit obraznic și distante și au fost iritați de obiceiul lui de a a grai alungit de pe podium. („Vin și exclusiv vorbesc, vorbesc, vorbesc”, a spus mai târziu Harding, „și nu așa funcționează aoace”).
Când Harding contine 30 de ani, a personal un portsatelit de dirijor, sperând să-și perfecționeze stilul și tehnica de instiintare. (Harding nu a afectat niciodată la un conservator.) Cam în același curs, a imbatat printr-un divorț impotriva orisicine spunea că l-a lăsat „neconcentrat și nesigur”.
Harding a ținut un platforma încărcat de performanțe. Dar, când se a strange de 40 de ani de naștere, și-a gândit interesele în iesi muzicii clasice. S-a instigat să se pregătească ca carmaci, crezând că și-a câștigat luxul de a „lua puțin curs, exclusiv pentru mine, pentru a învăța cevasilea”.
Fusese incantat de entuziasm încă din copilărie, când se amagi cu un simulant de entuziasm pe un ordinator de acasă Sinclair ZX Spectrum. A zburat pentru rata de asigurare dată într-un aeroplan mic când era tanar, la invitația unui muzic de orchestră din Birmingham. În timpul acelui entuziasm, a spus el, s-a îndrăgostit de „senzațiile și frumusețea zborului”.
În 2014, pentru provocarea lui de naștere, Harding s-a înscris la o școală de entuziasm din sudul Franței. În timpul slobod dintre concerte și repetiții, a afectat subiecte bunaoara aerodinamica și dreptul aviației. La un clipita dat, a intins un simulant de entuziasm în subsolul său. După câțiva ani, și-a câștigat licențele de carmaci individual și mercantil, bunaoara și certificarea pentru a a trece cu Airbus A320.
Pentru a obține postul Air France, a întreprins o succesiune de examene, interviuri și evaluări psihometrice. El a accentuat experiența sa în muzică pentru a a increde compania aeriană că va cultiva interj cu colegii.
„A fi dirijor”, a spus el, „este activitatea supremă în echipă”.
HARDING ACUM CHELTUIEȘTE CEVA o săptămână în oricare lună zburând zboruri medii pentru Air France în Europa și Africa de Scapatat, programate în jurul spectacolelor mijloc. (A pilotat sute de zboruri și a acumulat relativ 1.300 de ore de entuziasm de când s-a alăturat companiei aeriene în 2021.) Aranjamentul a funcționat în cea mai potop pasaj, deși cateodata a eliminat angajamentele de entuziasm în ultimul clipita pentru a înlocui conducătorii imbolnavi.
Air France a numărat atleții olimpici, astronauții și medicii în rândurile mijloc de piloți de-a lungul anilor – dar nu alți dirijori.
Compania aeriană a fatis într-un comunicat că îi place să sprijine angajații cu talente speciale, oferind mladiere în planificare. Harding a fost cult să îndeplinească „aceleași standarde înalte pentru a a increde cel mai înalt stadiu de siguranță a zborului”, a adăugat un purtător de cuvânt al Air France.
Când Lucien Delille, un fan al muzicii clasice orisicine lucrează și ca carmaci Air France, a auzit că Harding lucrează pentru compania aeriană, a fost crucit. Recunoscu numele lui Harding de la radiodifuziune.
Delille, orisicine numaidecat zboară decis cu Harding, a spus că dirijorul are o simt pentru rutele dificile – cele cu munți, piste scurte și vulcani.
„Trăiește pentru aventură”, a spus Delille.
CÂND ZBORUL 1205 aterizat la Paris în jurul prânzului, muzicienii Schiopata Cecilia au aplaudat și au strigatura „Masala!” În curs ce debarcau, Harding, într-o uniformă bleumarin armonioasă, cu împletituri aurii, i-a salutare pe oricare, oferindu-i strângeri de mână și îmbrățișări. Unii jucători și-au făcut selfie-uri.
„Este rata de asigurare dată când aud de un bărbat orisicine zboară cu avionul dimineața și susține un impaciuire inserare”, i-a spus violonistul Leonardo Micucci.
Harding a spus că a fost mulțumit că a fost un entuziasm lin și că aterizarea a fost blândă.
„A existat tentația pentru puțină emoție”, a spus el. „Dar am reușit să las acesta osebi. Emoția este pentru această seară.”
După-amiaza, Harding s-a întors în apartamentul său din Paris pentru a-și a gini familia și pentru a lua un pui de salmon de o oră. Atunci, în jurul orei 17.00, în hanorac și blue-jeans, s-a îndreptat către slanina de concerte Philharmonie de Paris pentru o repetiție înaintea spectacolului din acea seară a lui Debussy, Brahms și Prokofiev.
În dressing-ul său, aprovizionat cu banane, lămâi, nuci și prăjituri, el s-a nepomenit mijlocitor partituri și a discutat cu solista serii, violonista Lisa Batiașvili. Ea l-a descris pe Harding vertical „un adevărat carmaci” pe podium.
„Este extraordinar de flexionar”, a spus ea, „și extraordinar de termina să-ți primească ideile și să te facă să te simți comod pe scenă”.
Gândindu-se la călătoria zilei, Harding a spus că a văzut asemănări între stapanire și entuziasm: ambele necesită o conștientizare profundă și o volum de a da un pas înapoi.
„Nimeric nu a cere să asculte un impaciuire – sau să fie într-un aeroplan – când liderul este sub nervozitate de la început până la sfârșit”, a spus el. „Musai să înveți să respiri.”
„Am ținut toată lumea în siguranță în această dimineață: Misiunea a fost îndeplinită”, a adăugat el. „Adineauri este timpul pentru un impaciuire schimonosit.”
Atunci și-a luat bastonul, și-a ajustat papionul și s-a îndreptat inspre scenă.