Când Donald J. Trump a câștigat revenirea la Sfarama Albă, multe țări au crezut că știu la ce să se aștepte și cum să se pregătească pentru ceea ce urmează.
Diplomații din capitalele lumii au spus că se vor acumula catre a ceea ce fabrica administrația sa, mai degrabă decât a ceea ce canta domnul Trump. Națiunile mai fuduli au avansat planuri pentru a a pondera sau a anihila amenințarea sa cu tarifele punitive. Țările mai a scadea sperau că se pot a scuti pur și neornat de încă scaunas ani de furtună America First.
Dar este din ce în ce mai impovarat pentru neam să păstreze calmul și să continue.
La conferința de presă de marți de la Mar-a-Lago, domnul Trump a refuzat să excludă utilizarea forței într-o potențială monopolizare de terenuri pentru Groenlanda și Canalul Panama. El a promis că va redenumi Golful Mexic „Golful Americii”. El a mai spus că ar a se cuveni aplica „forța economică” pentru a modifica Canada în al 51-lea sedere ca o problema de siguranta națională americană.
Pentru cei dornici să analizeze substanța din portelan, a părut o altă performanță de sfidare împrăștiată: Trump II, continuarea, mai nereținută. Distinct înainte de a receptiona mandatul, domnul Trump, cu meniu sa surprinzătoare de dorințe, a stârnit comentarii „iată-ne din nou” de pe tot globul.
Decinde de vorbărie, însă, sunt mize serioase. Pe măsură ce lumea se pregătește pentru întoarcerea lui Trump, paralelele dintre preocupările rarunchi și perioada îndepărtată a imperialismului american de la sfârșitul secolului al XIX-lea devin din ce în ce mai relevante.
Dl Trump a susținut inca protecționismul epocii, susținând că Statele Unite ale Americii în anii 1890 „au fost plauzibil cea mai bogată vreodată pentru că era un oranduire de tarife”. Asasi, el pare să adauge accentul din secolul al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea catre controlului teritorial.
Ceea ce împărtășesc ambele epoci este frica de geopolitică șubredă și amenințarea de a fi blocați în iesi teritoriului cu o potop importanță economică și militară. După cum a spus Daniel Immerwahr, un izvoditor american de la Universitatea Northwestern: „Asistăm la o dezme-ticire la o neam mai captivantă”.
Pentru domnul Trump, China se profilează – ajunge, în opinia sa, să ia un re-giune mult de propriile granițe. El a inculpat în mod neautentic Beijingul că controlează Canalul Panama construit de americani. Există, de astfel, spectrul, mai întemeiat în veritate, al Chinei și al aliatului său, Rusia, cine se deplasează pentru a a siguripsi controlul catre rutelor Mării Arctice și catre mineralelor prețioase.
În același vreme, concurența este în creștere de jur împrejur, pe măsură ce unele națiuni (India, Arabia Saudită) se ridică, iar altele (Venezuela, Siria) spiralează și se luptă, creând deschideri pentru influența externă.
În anii 1880 și 1890, a existat, de astfel, o luptă pentru inspectare și nicio națiune dominantă. Pe măsură ce țările deveneau mai iele, se aștepta ca acestea să crească sexual, iar rivalitățile redesenau hărțile și provocau conflicte din Asia până în Caraibe.
Statele Unite au reflectat planurile bacalica ale Europei când au anex Guam și Puerto Rico în 1898. Dar în țări mai fuduli, cum ar fi Filipine, SUA au eminent în cele din urmă controlul mediat prin negocierea acordurilor pentru a a trece un terapie preferențial pentru afacerile americane și interesele rarunchi militare.
Unii cred că fixarea domnului Trump pentru Groenlanda, Canalul Panama și taman Canada este o renaștere unică a dezbaterii privind activitățile expansioniste.
„Cesta fabrica destin dintr-un prototip în cine SUA exercită inspectare sau încearcă să-l controleze catre unor zone ale globului percepute a fi interese americane, fără a fi lipsa să invoce temutele cuvinte „craie”, „colonii” sau „capitalism monopolist”, în vreme ce încă extragerea de beneficii materiale”, a spus Ian Tyrrell, un izvoditor al imperiului american la Universitatea din New South Wales din Sydney, Australia.
Amenințările domnului Trump cu preluarea teritorială pot fi pur și neornat un interj de aplicatie tranzacțional sau un fel de dorință personală. Statele Unite au inca un soglasuire cu Danemarca cine indreptati operațiuni de bază în Groenlanda.
Sugestia sa de americanizare colo și în alte părți echivalează cu ceea ce mulți diplomați și cercetători străini văd ca o sarit mai numeros decât o ruptură cu trecutul. De ani de zile, Statele Unite au încercat să reducă ambițiile chineze cu un fizic cunoscut.
Filipine este din nou în centrul atenției, cu noi acorduri pentru bazele pe cine trupe americană le pasamite aplica în verice potențial război cu Beijingul. La fel și rutele maritime cine contează cel mai numeros pentru comerț, atât în Asia, cât și în jurul Arcticii, deoarece schimbările climatice mitocanesc gheața și facilitează navigația.
„Ceea ce SUA și-au ravnitor întotdeauna a fost accesul la piețe, linii de aviz și capacitatea de previziuni ale puterii materiale”, a spus profesorul Tyrrell.
Dar pentru unele regiuni în sui-generis, trecutul ca prologar inspiră groază.
Panama și vecinii săi tind să vadă comentariile domnului Trump ca pe o combinație între anii 1890 și 1980, când Războiul Flegmatic a definit Washingtonul să se amestece în multe țări din America Latină sub pretextul luptei cu comunismul. Sistem Monroe, o altă creație a secolului al XIX-lea cine a văzut că Statele Unite au tratat semisfera vestică ca ambianta sa exclusivă de influență, a reapărut în relevanță alături de tarife și acorduri teritoriale.
Carlos Puig, un cronograf poporar din Mexico City, a spus că America Latină este mai îngrijorată de revenirea lui Trump decât verice altă destin a lumii.
„Cesta este Trump, cu majorități în ambele camere, după scaunas ani de plângere, un tip căruia îi pasă tocmai de el și că câștigă cu verice preț”, a spus Puig. „Nu este ușor pentru un tip ca ăsta să nu arate că încearcă să-și îndeplinească promisiunile, oricât de sonat ar fi ele. Nu sunt atât de categoric că totul este tocmai hărțuire și provocări aproximativ comice.”
Dar cât de numeros pasamite să obțină sau să dăuneze domnul Trump de descantec?
Conferința sa de presă din Florida a eterogen amenințări vagi („Ar a se cuveni fi că va a se cadea să faci oaresicare”) cu promisiuni mesianice („Vorbesc dupa protejarea lumii libere”).
A fost mai numeros decât mandru pentru a reveni alte națiuni, atrăgând atenția și rezistența răpită taman înainte ca el să-și preia mandatul.
Ministrul frantuzesc de externe, Jean-Noël Barrot, a avertizat miercuri împotriva amenințării „granițelor suverane” ale Uniunii Europene, referindu-se la teritoriul Danemarcei, Groenlanda. El a adăugat că „am intrat într-o eră cine vede revenirea legii celor mai puternici”.
Ce pasamite fi mai impovarat de văzut din Mar-a-Lago, dar este numeros discutat în capitalele străine: multe țări s-au săturat de America pe cine domnul Trump a cere să o facă din nou grozavă.
În vreme ce Statele Unite sunt încă o forță dominantă, ea are mai puțină pârghie decât în anii 1980 sau 1890, nu tocmai din mobil ascensiunii Chinei, ci și din mobil a ceea ce multe națiuni văd ca fiind propria a veni Americii către disfuncții și datorii, cuplată cu creșterea progres de către alte ţări.
Sistemul internațional pe cine Statele Unite l-au ajutorat după ce al Doilea Război Universal a dat preponderenta comerțului în speranța de a a demobiliza cucerirea – și a funcționat mandru de prezentabil pentru a a zidi căi către bunastare cine au făcut unilateralismul american mai puțin robust.
Așa cum a explicat Sarang Shidore, directorul programului pentru sudul total la Institutul Quincy pentru acțiunea de sedere responsabilă din Washington, multe țări în alergare de progres „sunt mai înțelepte, mai asertive și mai capabile, taman dacă SUA au devenit mai puțin previzibile și mai stabile”.
Cu alte cuvinte, astăzi lumea este neliniștită. Echilibrul postbelic este hurdu-catura de războaiele din Europa și Orientul Mediocru; prin parteneriatul absolutist dintre China, Rusia și Coreea de Miazanoapte; de un Iran slăbit cine caută arme nucleare; și de schimbările climatice și inteligența artificială.
Sfârșitul secolului al XIX-lea a fost și el agitat. Greșeala pe cine o pasamite fabrica domnul Trump adineauri, convenabil istoricilor, este de a a gasi că lumea pasamite fi calmată și simplificată cu imobiliare suplimentare din SUA.
Perioada protecționistă și imperialistă pe cine parelnic Trump o romantizează a explodat apoi când Germania și Italia au încercat să se implice pentru o mai potop destin a lumii. Rezultatul au fost două războaie mondiale.
„Am văzut cum a miscare acesta cu armamentul secolului al XX-lea”, a spus domnul Immerwahr, autorul cărții „Cum să ascunzi un craie: o scurtă peripetie a Marii Statelor Unite”. „Este potențial numeros mai critic în 21.”