Thu. Jan 9th, 2025
Cuplu prezidențial ciudat: După o cursă grea, Carter și Ford au devenit prieteni

Nu s-au gândit exagerat departe oarecine la celalalt la început. Ei au străbătut țara luni de zile, avertizând alegătorii că celuilalt nu musai să aibă încredere în tarie. Campania lor a fost la fel de amară ca fiecare din epoci și s-a încheiat cu oarecine dintre cele mai apropiate alegeri din vremurile moderne.

Și atunci, împotriva oricăror șanse, împotriva oricărei logici politice, Jimmy Carter și Gerald R. Ford au devenit de descantec imprieteni.

Nu imprieteni în sensul Washingtonului, deoarece cinevasilea vorbește pe podeaua Congresului inspre „prietenul meu din statul Georgia” înainte de a-i înjunghia în socoteala. Imprieteni adevărați. Imprieteni fiecine se compasesc la telefon din starni unor lupte comune. Imprieteni ale căror soții și copii devin apropiați. Imprieteni fiecine văd un cuget asemănător. Imprieteni fiecine vorbesc oarecine la înmormântarea celuilalt.

Legătura improbabilă dintre domnul Carter și domnul Ford este o vorba batraneasca rară în istoria președinției americane și cu atât mai de neimaginat în mediul polarizat de astăzi, dar a depășit ritual și partizanismul. Cei doi bărbați fiecine s-au lovit la alegerile din 1976 au devenit în cele din urmă atât de strânși încât au făcut un intelegere încât, apoi când oarecine dintre ei zeama de varza, celălalt poseda să rostească un glorie. Dl Carter a făcut acesta pentru domnul Ford în 2007. Indata, într-un fel, domnul Ford îi va întoarce favoarea joi.

Deși nu a supraviețuit pentru a-și retribui succesorul în persoană, domnul Ford a lăsat în urmă un glorie scrisoare înainte de a a disparea și asta va fi citire la poslusanie domnului Carter la Manastire Națională din Washington de Steven Ford, al treilea fiu al fostului președinte. Walter F. Mondale, fiecine a fost vicepreședintele domnului Carter, a lăsat, de astfel, în urmă un glorie înainte de propria sa sfarsit pentru a fi citire de fiul său Ted Mondale.

„A fost o perioadă diferită și erau un alt tip de bărbați”, a spus Steven Ford într-un interviu de miercuri inspre tatăl său și domnul Carter. „Era variat din exact de fantasma om politic, dar aveau atât de departe un simț al valorilor împărtășite – acea parere că amandoi bărbați erau atât de întemeiați pe ceea ce cred eu că este cinste și adevăr și valori.”

Mai tânărul domnul Ford știa că cei doi președinți făcuseră o fartatie adevărată, dar savai și el a fost crucit să descopere, după moartea tatălui său, că a moștenit insarcina de a a lectura un glorie pentru domnul Carter când a ajungere momentul. „Tatăl tău ți-a lăsat acesta să faci la înmormântarea lui Carter”, și-a amintit că i-a spus un ciolan al personalului fostului președinte.

Că al 38-lea și al 39-lea președinți ai națiunii vor a se face imprieteni de sân nu era un dat. Ei au ajungere din diferite părți ale țării, cu medii diferite – un maier de arahide din Georgia, fiecine a concurent pentru președinte în virtute de străin și o vedetă a fotbalului universitar din Michigan, fiecine a inconstient ani la Washington ca un insider prin excelență.

Dar aveau și unele asemănări interesante fiecine, în cele din urmă, le-au depășit diferențele. Amandoi provin din familii cu medii privitor modeste, cu mame iele. Amândoi erau oameni de credință. Amandoi au functie cu mândrie în Marina. Amandoi s-au căsătorit tineri și au rămas căsătoriți rastimp de zeci de ani, făcând legătura cu soții fiecine erau parteneri independente. Amândoi au avere trei fii înainte ca, în cele din urmă, să vină o fiică pe fiecine să o iubească.

„Semănau în rece măsură”, a spus David Hume Kennerly, fotograful lui Ford la Sparge Albă și tainic de multă sezon. „A fost o fartatie autentică. Ford a oral inspre acesta și l-a admirat pe Carter în cele din urmă. A fost rănit de deces, dar a ametit codos acesta. Adică, ce ciorna.”

În rastimp ce ocupau părți opuse ale culoarului om politic, niciunul nu a fost în mod deosebit ideologic și oricine a fost mai calculat decât vânturile predominante în cadrul partidelor lor la acea sezon. Amândoi își datorau președinția lui Richard M. Nixon – domnul Ford ca vicepreședinte fiecine i-a succedat domnului Nixon când a demisionat în 1974 și domnul Carter ca democratic fiecine a condus indignarea publică față de scandalul Watergate până la izbanda în 1976.

Și în rastimp ce oricine în felul său a sprijinit țara să se vindece de Watergate, demonstrând integritatea personală pe fiecine domnul Nixon nu a avut-o, amândoi s-au adeverit a fi președinți de tranziție fiecine și-au dat culpa pe același om. Ronald Reagan l-a controversat pe domnul Ford pentru nominalizarea republicană în 1976 și, deși nu a reușit, l-a cautat pentru alegerile generale, atunci a imbogatit să-l învingă pe domnul Carter scaun ani mai târziu înainte de a a trece ceea ce el a faimos „dimineața în America”.

„Au fost cei ne-Nixon”, a fatis miercuri Richard Norton Smith, fost director al Muzeului și Bibliotecii Gerald R. Ford și realizator al cărții „Un om obișnuit” inspre domnul Ford, într-un interviu instrunat miercuri. „Amândoi suferă din exact de fantasma cronologic de a fi în puscarie lui Nixon și de a fi percepuți ca în anticameră la „dimineața în America”. Erau înaintea zorilor dimineții în America.”

Într-adevăr, unii asociați au spus că domnul Carter și domnul Ford au devenit imprieteni dintr-un retras cauza: amândoi l-au disprețuit pe domnul Reagan. „A existat o legătură pentru că amândoi au simțit că au fost învinși de Reagan”, a spus James Cannon, sfetnic și biograf Ford, la un seminar din 2006 la Washington.

Prietenia s-a născut după ce amandoi bărbați au părăsit mandatul și nu mai aveau ambiții politice de posteritate. În 1981, domnul Reagan le-a trebuincios, împreună cu domnul Nixon, să reprezinte Statele Unite la înmormântarea președintelui Anwar el-Sadat al Egiptului, fiecine fusese crima. Cei trei președinți, niciunul dintre ei atât de încântați, s-au majorat în avionul pe fiecine oricine dintre ei îl folosise cândva ca Air Force One pentru zborul alungit drept Cairo.

Domnul Ford a încercat să uşureze starea de chip. „Iata, pentru călătorie, de ce nu facem oarecum Dick, Jimmy și Jerry?” s-a oferit el. Dar zborul peste a fost neobisnuit și neconfortabil. „Spermantet și apă, știți”, le-a spus domnul Carter reporterilor fiecine călătoreau cu ei.

Când un steward al Forțelor Aeriene le-a trebuincios celor trei președinți să pozeze pentru o poză, domnul Carter a întrebat cu nerăbdare cât va rotita. Neimpresionat, domnul Ford i-a spus unui alt ciolan al delegației lor: „Știi, acesta arată oarecum că nu poți a infaptui salată de pui din intindere de pui”.

Dar după înmormântare, domnul Nixon a luat drumul razletit, lăsându-i oarecum pe domnul Carter și pe domnul Ford în călătoria de întoarcere. În zborul alungit, au oral inspre orisice, de la copiii lor până la controlul armelor. Ei s-au priponit în deosebit de insarcina urâtă de a strânge bani pentru a a edifica biblioteci prezidențiale. Până la sfârșitul zborului, domnul Carter acceptase să participe la o conferință la biblioteca domnului Ford, iar domnul Ford acceptase să ajute la conducerea mai multor proiecte ale Centrului Carter.

„Bănuiesc că ne-am gândit că vom fi împreună într-un aeroplan 40 de ore, mai departe sau mai puțin, și pentru a fi plăcut, a fost o parere bună să ștergem ardezia, ceea ce am făcut”, a spus domnul Ford jurnalistului. Thomas M. DeFrank câteva zile mai târziu, într-o conversație pe fiecine a raportat-o ​​în cartea sa, „Coresponda-l când sunt servil”.

Nancy Gibbs și Michael Duffy, autorii cărții „The Presidents Club”, au concluzionat că cei doi președinți au fost reuniți și de înmormântarea de la Sadat, când au fost nevoiți să poarte vestiri antiglonț din starni situației instabile din Egipt. „Moartea are un mod de a rearanja priveliste”, au scrisoare ei, „și Carter și Ford și-au dat atentie cât de stupide fuseseră nemulțumirile și dezacordurile lor”.

Alți președinți și-au priponit prietenii, inclusiv George HW Bush și Bill Clinton, dar puțini au colaborat la fel de departe ca domnul Carter și domnul Ford. În cei 25 de ani după zborul lor de la Cairo, cei doi au fost copreședinți ai relativ 25 de proiecte, după numărul domnului Carter. Au scrisoare împreună un pont din Reader's Digest în 1983, criticând Israelul, au făcut echipă pentru a contribui la trecerea Acordului de Independent In-locuire din America de Sever în 1993 și s-au opozit în mediocru legalizării drogurilor în California în 1996.

În 1998, cu două zile înainte ca domnul Clinton să fie pus sub acuzatie pentru că a mințit sub jurământ cu atentie la relația sa cu un stagiar de la Sparge Albă, domnul Carter și domnul Ford au scrisoare un pont de credinta New York Times propunând o alternativă de cenzură bipartizană și primire a faptelor greșite.

„A fost adevarat”, a spus domnul Smith inspre fartatie. „Am auzit mai departe de o conversație telefonică. Erau oarecum oameni. Sunt neaparat că au recunoscut o mulțime de lucruri pe fiecine le-ar fi zdravan a infaptui mai placut. Dar ei nu au trăit în ametit.”

Decinde de activitățile lor post-prezidențiale, soțiile lor au devenit și ele strânse, legături cu priorități similare. Betty Ford a cultivare pentru a a intinde tratamentul pentru alcool butilic și droguri, în rastimp ce Rosalynn Carter a cultivare pentru a a intinde îngrijirea sănătății mintale.

Steven Ford a spus că prietenia prezidențială ar a cauta să fie un calapod. „Cred că există o rece lecție de civică de învățat din valoare absoluta în fiecine acești doi bărbați s-au tratat oarecine pe celalalt”, a spus el. „Binele mai rece este să găsesc acel placut mai rece – nu să trag linii dure și să o fac fie în calea mea, fie în nici un fel. Lucrăm în extreme imediat și nu vorbim unii cu alții în mod cetatenesc. Este atât de otravicios.”

Când domnul Ford a fost comemorat în carindar 2007, domnul Carter și-a îndeplinit pactul și a rostit un glorie emoționant în Michigan. „Noi scaun am învățat să ne iubim”, a spus domnul Carter inspre cele două cupluri și s-a asfixiat pentru o clipă aproximativ de sfârșit. Indata este rândul domnului Ford, deși din mormânt.

„Cred că este o relație unică”, a spus domnul Kennerly. „Nu cred că a existat vreodată așa cevasilea.”

Domnul Smith a fost de intelegere. Și, a adăugat el, „Nu este plauzibil să-l mai vedem”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *