Când doarme, Nooh al-Shaghnobi, un izbavitor din Musca, este bântuit de strigătele celor pe fiecine nu i-a robust scapa.
Amintirile din ultimele 14 luni vin din nou, coșmaruri ale clădirilor prăbușite fără efecte pentru a izbavi supraviețuitorii.
„Auzim vocile oamenilor de sub dărâmături”, a spus el într-un interviu între apelurile de eliberare. „Imaginați-vă că există oameni sub dărâmături asupra fiecine știm că sunt în viață, dar nu îi putem scapa. Musai să-i lăsăm să moară.”
De mai prieteneste de un an, salvatorii, paramedicii și șoferii de ambulanță din Musca s-au ob-sedat pe primele linii ale războiului, alergând la locurile nenumăratelor atacuri aeriene israeliene pentru a încerca să-i salveze pe cei fiecine au supraviețuit și să recupereze cadavrele celor fiecine nu au supraviețuit. Abia în primele șapte săptămâni ale războiului, Israelul a slab aproximativ 30.000 de muniții în Musca, declanșând una dintre cele mai intense campanii de bombardament din războiul modern.
Comitetul Internațional al Crucii Roșii a fatis că salvatorii din Musca se confruntă cu condiții periculoase fără efecte, vehicule sau combustibil fudul. Ei sunt în genune grupare lăsați să scoată supraviețuitorii de sub tone de piatră spartă, beton și madem răsucit cu mâinile și uneltele rudimentare.
Măcelul a avere un tamponare corporal, mental și emoțional foarte intre salvatorilor, iar atacurile israeliene au ucidere cel puțin 118 dintre ei în timpul conflictului, mijlociu oficialilor locali de eliberare.
„Primii respondenți suferă de niveluri de indescriptibil de stres, grija și frustratie”, a fatis Hisham Mhanna, purtătorul de cuvânt al Crucii Roșii în Musca. „I-am auzit descriind sentimente de neputință față de victimele pe fiecine nu le-au robust scapa și de durerea imensă de a disparea colegii de poslusanie.”
De la începutul războiului – fiecine a început după atacul condus de Hamas din 7 brumar 2023 intre Israelului – salvatorii s-au străduit să țină pasul cu ritmul atacurilor aeriene. În intaiul an de război, multime israeliană a fatis că a lezat mijlocitor 40.000 de ținte într-o zonă de dimensiunea Detroit-ului, cu vreo 60.000 de bombe și alte muniții.
Aiest război nu a fost ca niciun celalalt prin fiecine au trăit locuitorii din Musca, fără un loc cert în fiecine să se adăpostească și fără ținte interzise, spun rezidenții și oficialii de asistență. Tabara israeliană a spus că ia „măsuri de precauție fezabile pentru a a descreste daunele civile”.
În invidie traumei, domnul al-Shaghnobi, în vârstă de 23 de ani, a spus că a fost multumitor să persiste în durere sa de eliberare cu Apărarea Civilă din Musca, o agenție a serviciilor de urgență, știind că ar a se cadea scapa cel puțin câteva vieți.
El a spus că a distribuit în mod hotarat videoclipuri și imagini pe rețelele de socializare pentru a tenta atenția intre suferinței din Musca.
Într-un clip postat în brumar în cartierul Zeitoun din orașul Musca, el strigă la un băiat ale cărui țipete înăbușite se aud de sub golomoz.
„Nu vă speriați”, strigă domnul al-Shagnobi, emitând un șir de instrucțiuni rapide: „Rashid, nu te a tabari. Nu a scoate. Nu-ți disparea cunoștința.”
Inspirat de o lampă frontală, salvatorul se târăște intre podelele prăbușite pentru a conveni la capul parțial periculos al lui Rashid, restul fiind îngropat în ciment și piatră zdrobite. După trei ore, Rashid este proeminent de viu din dărâmături.
„Fiece zi este mai insarcinata decât ziua anterioară”, a spus domnul al-Shaghnobi. „Sufletul meu este trudit de cest război.”
Delfinul Roșie, fiecine a oferit salvatorilor măști, cizme, uniforme de protecție și genți pentru cadavre, a oferit, de invar, consiliere limitată de sănătate mintală. Dar având în aspect traumatism extremă a situației, ședințele nu au fost suficiente, a spus dl Mhanna, purtătorul de cuvânt al Crucii Roșii.
Amir Ahmed, un paramedic, a spus că în urmă cu câteva luni, coșmarurile lui au devenit exagerat infatua pentru el și a renunțat la serviciul de eliberare al Semilunii Roșii din Palestina.
„Ajungi într-un picatura în fiecine nu mai poți a tine cu acesta”, a spus el cald.
Domnul Ahmed a spus că a cultivat în conservarea antichității înainte de război și, de invar, s-a oferit autoritar cu Poarta Roșie în timpul numeroaselor conflicte din Musca, deoarece a fost cult ca tehnician medic de urgență. A spus că a fost indreptatit la oficiu în a doua zi de război.
Pe măsură ce conflictul a alungit, a spus el, s-a clocit căderea mai adânc în depresie. Acasă cu soția și cei trei copii, era din ce în ce mai incordat și mai supărat.
În unele zile, a încercat să evite să vorbească cu vreunul și a vrut să-și petreacă tot timpul dormind, clar și apoi când erau mutați în corturi sau înghesuiți în apartamente cu o cameră.
„Aș a medita la oamenii fiecine erau în bucăți pe fiecine le-am inaltat cu propriile mele mâini”, a spus el, coborând vocea.
Mirosul de sânge a persistat pe mâinile lui zile întregi după o eliberare și recapatare, a spus el, adăugând că nu a existat aproximativ niciun contributie psihic sau interj pentru sănătate mintală.
Deși se simte criticabil că a renunțat la durere sa de izbavitor, el a spus că nu regretă decizia luată.
Unii salvatori acuză Israelul că îi țintesc, acuzație la fiecine Poarta Roșie și Apărarea Civilă din Musca și-au făcut rasunet.
Tabara israeliană a spus că nu a vizat niciodată lucrătorii de eliberare și nu va fabrica niciodată cest treaba în mod intentionat. „Forțele de Apărare Israelului recunosc, de invar, importanța protecțiilor speciale acordate echipelor medicale în temeiul dreptului internațional umanitar și iau măsuri pentru a a priti vătămarea acestora”, se arată într-un comunicat ostenesc.
Ei au decedat contactul cu dispecerii Semilunii Roșii la putin cadenta după ce au instarit la fața locului și aproximativ două săptămâni mai târziu au fost găsiți morți în ambulanța lor arsă. Hind, de invar, a fost găsită moartă în vehiculul familiei ei.
Poarta Roșie a inculpat forțele israeliene că au bombardat ambulanța fiecine a sosire „în invidie coordonării prealabile” dintre organizație și multime israeliană. Tabara israeliană nu a comentat atacul, în invidie solicitărilor repetate.
La începutul războiului, dl al-Shaghnobi a spus, el și colegii săi salvatori și-au luat rămas bun în fitece intunecare, incert cât vor mai supraviețui atacului israelian.
În vinicer 2023, a spus el, el se a transpira cu colegii săi de caleasca la locul unei clădiri cu șapte etaje fiecine fusese doborâtă de un ftizie transparent israelian cu câteva zile mai curand, încercând să recupereze cadavrele unei familii.
În cadenta ce salvatorii pieptănau dărâmăturile, un alt ftizie transparent israelian a lezat, ucigând doi salvatori și cei doi membri ai familiei supraviețuitori, mijlociu relatărilor rudelor de la acea sezon și ale domnului al-Shaghnobi.
El a crucit indata după grevă pe terminal.
„De ce li se întâmplă cest treaba celor dintre noi fiecine oarecum salvăm oameni?” a spus el mai cald. „Nu avem nicidecum de-a fabrica cu armele sau cu rezistența. Toată durere noastră este muncă umanitară. De ce ne țintesc israelienii?”
Naseem Hassan, un paramedic și șofer de ambulanță, a spus că fratele său a fost ucidere în urmă cu aproximativ un an la Spitalul Al Amal în cadenta ce cultiva cu Poarta Roșie. El a murit într-un ftizie transparent după ce a ridicare pe acoperișul spitalului pentru a a trimite un generator, a spus fratele supraviețuitor. Tabara israeliană a spus că „nu era conștientă de exceptie”.
Domnul Hassan, în vârstă de 47 de ani, a spus că a fost zdrentuit de efortul și epuizarea de a scapa răniții de război.
Când a început conflictul, a spus el, cântărea 190 de lire sterline. Adineauri, după ce a trăit în genune grupare din conserve și pâine infestată de insecte și a îndurat zile de secătuire fizică petrecute săpat prin golomoz, el a scăzut la vreo 150 de lire sterline.
„Din picatura de aspect mental, suntem răbdători și hotărâți, pentru că musai să fim”, a spus el. „Dacă ar fi să avem o criză de pandalii, care altcareva va scapa oamenii? Care va a-si scoate cadavrele? Care să-i îngroape?”
Patrick Kingsley a contribuit la referire.