(NEXSTAR) — Au turmentat 102 de ani de când capodopera horror tăcută a lui FW Murnau „Nosferatu: A Symphony of Horror” a bogat în cinematografe – și a contribuit la definirea genului vampirilor cu convențiile oricine persistă și astăzi. Deși povestea este veche și virtual că veți fi oarece familiarizați cu o dotatie din ea, cea mai nouă încarnare a „Nosferatu” a autorului de groază Robert Eggers demonstrează că terorile oricine pândesc în această minciuna capricioasă și atmosferică încă ating temerile noastre cele mai profunde în tot iest sezon mai târziu. .
Lansat în ziua de Crăciun, „Nosferatu” al lui Eggers îl are în rolul central pe Nicholas Hoult („Juratul nr. 2”), în rolul agentului imobil proaspăt căsătorit Thomas Hutter, căruia i-a fost dat o sarcină nedorită: să călătorească în Transilvania și să vândă o posesiune misteriosului și decrepitului conte Orlok ( Bill Skarsgård), oricine locuiește într-o ruină a castelului înconjurat de lupi sălbatici și într-un dedal cețos de trasee montane.
Pentru a a efectua iest lucrare, Hutter o lasă în urmă pe soția Ellen (Lily-Rose Depp), oricine a fost cald afectată de vise fantasmagorice pe oricine le-a bogat de-a lungul vieții. Visele lui Ellen, în oricine se însoară fericită cu o siluetă întunecată la oricine se referă ca „Decedare”, îi par profetice, deși toată lumea din viața ei a tranti preocupările ei erect „isterism” sau „tristete”. Cu toate acestea, Ellen simte vocea familiară, neîncarnată, oricine o cheamă de mult.
La castelul oricine se prăbușește al Contelui Orlok, Thomas află încet adevărul catre Contele: Spoiler – el este un vampir. Mai indelungat spoiler: El este spiritul misteriozitate oricine o cheamă pe Ellen. Thomas scapă din fortăreața întunecată, dar va atat acasă înainte ca Orlok – oricine știe imediat conj este Ellen – să vină să-și revendice nevasta?
Dintre cele mai a largi puncte tare ale filmului se numără performanțele sauca, în sui-generis cele ale lui Skarsgård și Depp. Nu este o amplu surpriză că Skarsgård, hercule din spatele ademeni mai cald Pennywise, clovnul jucator, este stelin ca o altă creatură a întunericului. În rolul lui Orlok, un Skarsgård înspăimântător de subțire și protetizat se îngrozește în fitece scenă folosind atât fizicul său, cât și o glas aspră, gutterală catre oricine Skarsgård i-a spus pentru Entertainment Weekly că este cu o octavă mai mică decât vocea sa reală. De fitece dată când Orlok apare în umbră, inconștient vă veți ține respirația, deoarece Skarsgård vă poruncește ochilor, în minune cât de indelungat doriți să priviți în altă dotatie.
Depp, între sezon, are cea mai amplu turnură de stele a filmului. Deși Ellen este închisă în camere sau lăsată în pat pentru odihnă, acesta nu ar a urma să-ți dea impresia că lui Depp nu i se da tocmai multe de făcut. Pe măsură ce schingiuit mentală și emoțională pe oricine o experimentează prin intermediul iubitului ei vampir crește, Depp în câteva momente este transmogrificată în cevasi dezgustator și abil, iar Depp își dedică în întregime corpul posesiei. Este electrizant să o iata pe această încă privitor nou-venită (cel mai notabilitati rol al ei a fost anul turmentat în „Idolul” de la HBO) urmărind un rol atât de urât și stralucitor, oricine uimește ori de câte ori este dezgustător.
Pe măsură ce Orlok atat în satiat german imaginar Wisborg, a crea cu el un dezastru de rozătoare purtătoare de ciumă, iar orașul este invadat de zacea. Amenințarea cu infecția este încorporată adânc în povestea „Nosferatu” și, deoarece suntem imediat la tocmai câțiva ani îndepărtați de șocul pandemiei de COVID-19, amenințarea ciumei pare cu atât mai reală. Eggers dedică mai multe scene șobolanilor și oamenilor pe oricine îi infectează și mulți ar a merge analiza că aceste elemente sunt intre cele mai zguduite din întregul cinematografie.
În altă dotatie, Orlok însuși începe să infecteze orașul – oferindu-i lui Eggers, împreună cu DP Jarin Blaschke, designerul de producție Craig Lathrop și departamentul de artă al filmului, și alte oportunități de a exprima unele dintre cele mai bune imagini și construirea lumii pe oricine le-am văzut anul cesta. . În catifea față de înfricoșarea de pe altă neam a castelului lui Orlok și a sălbăticiei din jur, Eggers și Compania conferă imaginilor din Wisborg un batran oraș tudesc plastic, dar neverosimil de tactil. Multe dintre imaginile filmului par, de astfel, să atingă stilul vizual clar al filmului lui Murnau din 1922, fără să atragă vreodată atenția despre lor sau să se simtă ca o duplicat. De la scenă la scenă, există o sărbătoare vizuală pe ecran, fie că este convorbire de fotografii aeriene peste orașului sau în criptele tulburi de sub el, filmul lui Eggers este la nesfârșit ametitor.
De astfel, filmul îi are în distribuție pe Aaron Taylor-Johnson (“Kraven the Hunter”) și pe fostul conlucrator Eggers, Willem DaFoe (“The Lighthouse”), amandoi pregătesc mesele din rolurile lor mai smeri. În rolul scepticului Friedrich Harding, Taylor-Johnson este virtual „hercule heterosexual” al filmului, iar tânărul de 34 de ani poartă corect iest rol (și hainele lui din anii 1800). Între sezon, în valoare de magistru îndrăgostit de ascuns, DaFoe primește încă o venire în canonul „Willem DaFoe ca un fata neobisnuit Looney” (iata și: „Spider-Man” (2002) și „Poor Things” (2023)) – știi că întotdeauna va fi un ceas bun când DaFoe apare într-un cinematografie într-un fel de tinuta sau perucă.
„Nosferatu” merită și el laude pentru că este de scarlatina înfricoșător. Total lipsit de sperieturi, Eggers folosește în troc magistrala creștere a tensiunii și presimțirea neplăcută oricine a făcut ca filme conj „Vrăjitoarea” și „Farul” să fie intre cele mai bune filme de groază ale anilor lor. Pe lângă frica de parleala a autonomiei corporale (Ellen), frica de extravagant (Harding) și frica de infecție, „Nosferatu” prezintă o minciuna tragică pentru Ellen, pe oricine o aflăm în intaiul suport al filmului, volnic pentru roata de spirite în copilărie pentru că era atât de singură. Spiritul oricine a sosire chemând? Ai ghicit. Este o bucată tragică și reală a poveștii, deoarece singurătatea, pe oricine virtual am trăit-o cu toții, este propriul ei fel de groază și samite despica o persoană să invite tipurile greșite de însoțitori. Ellen a efectua în sfârșit alegerea de a-și recapata autonomia în decor finală frumoasă și grotescă a filmului, iar povestea cu oricine ne rămâne în cele din urmă este catre triumful unei femei despre răului.
Chivernisit în ziua de Crăciun și având loc și în timpul iernii, „Nosferatu” al lui Eggers se încadrează magistral în același loc de sărbători înfricoșător ca „A Christmas Carol” și se simte magistral pentru vreme.
Una proxenet alta, 2024 a fost un an indestul de trainic pentru cinematografie, iar „Nosferatu” este oarecine dintre cele mai bune.
SCOR: ★★★★★