Învăț frecvent noii pastori și laici cum să predice. O parte a acestei instruiri include explicarea celor șase tipuri diferite de seruri și a modului în care fiecare dintre ele poate fi utilizat în mod eficient. Îmi vine în minte că poate ascultătorii trebuie să cunoască aceste informații la fel de mult ca și vorbitorii.
1. Predici expozitive – acesta este un stil de predicare care necesită timp pentru a predica printr-o carte întreagă a Bibliei câte un verset (sau pasaj). Predicatorul poate preda mai multe versete într-o anumită săptămână, dar se va ocupa de fiecare verset pe rând. Săptămâna următoare, predicatorul urma să treacă la următoarea secțiune. Predicatorul poate avea nevoie de câteva luni pentru a ajunge la o carte a Bibliei. Fiecare predică face cu adevărat parte dintr-o serie lungă de predici care oferă o înțelegere profundă a acelei secțiuni a scripturilor.
2. Predici textuale – acesta este stilul de predicare care se concentrează pe un anumit verset sau un set de versete. Predicatorul poate da același tip de explicație pe care s-ar putea auzi într-o predică expozițională, dar săptămâna următoare predicatorul nu trece la următoarea secțiune de versete. Predicatorul ar putea merge la o cu totul altă parte a Bibliei. Fiecare predică analizează în profunzime acel pasaj, dar fiecare predică este o predică „de sine stătătoare” și nu se conectează neapărat cu alte pasaje studiate în săptămânile precedente sau următoare.
3. Predici biografice – acesta este stilul de predicare care se concentrează pe un anumit caracter biblic. Predicatorul explică succesele și eșecurile acelui personaj biblic și ceea ce putem învăța din viața lui. (Exemplu: Lecții din viața lui David.)
4. Predici despre incidente istorice – acest stil de predicare este similar cu o predică biografică, cu excepția faptului că acest tip de predică se concentrează pe un anumit incident din Biblie în loc de o persoană din Biblie. (Exemplu: Lecții de la căderea Ierihonului.)
5. Predici de actualitate – acest stil de predică folosește multe scripturi din diferite părți ale Bibliei pentru a oferi o învățătură mai completă despre un anumit subiect. (Exemplu: Ce spune Biblia despre datorii.)
6. Mărturie personală – acesta este momentul în care predicatorul spune în primul rând povestea vieții sale, sau o parte din viața lui. Predicatorul folosește scripturile pentru a ilustra diferite momente din viață când a învățat un anumit adevăr spiritual. Deși este o mărturie, folosește totuși scripturile pentru a ilustra punctele prezentate. Este foarte tentant să lăsați scripturile în afara unei predici de tip mărturie. Lăsarea scripturilor afară este puternic descurajată, deoarece, deși povestea unei persoane poate fi foarte inspirată, există putere spirituală în Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, utilizarea scripturilor într-o predică de tip testimonial este esențială pentru a o transforma dintr-o poveste inspiratoare într-o predică puternică.
Fiecare tip de predică are propriile sale puncte forte și puncte slabe. Fiecare poate fi folosit eficient și fiecare poate fi abuzat. Deși majoritatea predicatorilor vor avea un anumit stil pe care se simt cel mai confortabil să îl folosească, predicatorul eficient va învăța să folosească toate tipurile de mai sus la momentul potrivit și la locul potrivit. Cheia pentru a crea o predică puternică este să începeți cu scripturi și apoi să construiți predica în jurul acelei scripturi, în loc să începeți cu opinia umană și apoi să încercați să dovediți acea părere cu scripturi. Începând cu scripturi, în loc de opinia umană, îi împiedică pe predicatori să introducă prea mult din ei înșiși în predică. Majoritatea oamenilor care vin la biserică sunt mai interesați să audă ce spune Biblia despre un anumit subiect decât ceea ce gândește predicatorul despre acel subiect. Așa că începe cu scriptura, apoi construiește o predică grozavă în jurul ei, indiferent de stilul de predică. Toată lumea se va bucura de o astfel de predică și se va inspira de ea.