În 1967, grupul britanic Procol Harum a lansat unul dintre puținele single-uri care s-au vândut în 10 milioane de exemplare în întreaga lume: „A Whiter Shade of Pale”. Membrii care au înregistrat piesa au fost Gary Brooker (voce și pian), Matthew Fisher (orgă Hammond M-102), basistul David Knights, Ray Royer la chitară și bateristul Bill Eyden (înlocuit ulterior de Bobby Harrison).
Chiar și cei mai dedicați fani ai grupului s-ar putea să nu știe că Procol Harum a avut un „al șaselea membru” important: textierul Keith Reid, al cărui titlu melodiei i-a derutat pe fani. Reid spune că „A Whiter Shade of Pale” a fost un comentariu pe care l-a auzit la o petrecere; acea idee originală a inspirat versurile misterioase care au urmat. Provocarea pentru muzicieni a fost să livreze o piesă muzicală cu aceeași gravitate.
Pianistul Gary Brooker a venit cu secvența de acorduri care a fost un semn din cap la „Aer on the G String” a lui Bach. Modelul melancolic al orgăi lui Matthew Fisher a urmat, apoi s-a transformat în „Sleepers, Wake!” de Bach! La fel ca „Eleanor Rigby” de la Beatles și „Walk Away Renee” de la Left Banke, „A Whiter Shade of Pale” a fost caracterizată drept „rock baroc” datorită influențelor sale clasice.
Oricât de complex sună piesa, a fost înregistrată live în două versiuni la Olympic Studios din Londra. Brooker a numit rezultatul un accident fericit, puțin probabil să se repete. Producătorul Denny Cordell spera să dea „A Whiter Shade of Pale” savoarea muzicii soul americane; Cordell spune că vocea arzătoare și orga solemnă a piesei „When a Man Loves a Woman” de Percy Sledge au fost catalizatorul sunetului lui Procol Harum.
A existat de multă vreme confuzie cu privire la semnificația „A Whiter Shade of Pale”. Consensul este că, la fel ca majoritatea melodiilor, este vorba despre un bărbat și o femeie care încearcă să se întâlnească. Referințele nautice ale cântecului dau un sentiment că cuplul se află la bordul unei nave. Confuzia se poate datora faptului că jumătate din versurile originale au fost aruncate înainte ca melodia să fie înregistrată.
Când a fost scrisă prima dată, cântecul avea patru versuri. Când a venit timpul să înregistrăm piesa, al doilea și al treilea verset au fost abandonați, lăsând ceea ce erau inițial primul și ultimul verset. Sensul melodiei devine mai clar când includeți versurile lipsă, care au fost interpretate live de grup. Versurile abandonate, la fel de enigmatice ca cele de pe înregistrarea finală, confirmă că decorul este, de fapt, marea; cântărețul îi spune iubirii sale: „Tu trebuie să fii sirena / Care l-a luat pe Neptun la plimbare”.
Cei cărora li se pare greu de descifrat versurile lui Keith Reid nu sunt singuri. Matthew Fisher a spus chiar și asta el nu pot înțelege versurile derutante ale lui Reid, dar nu l-a deranjat niciodată pentru că „sună grozav… asta este tot ce trebuie să facă”.