Credem că Suferința Răscumpărătoare este o ofrandă puternică Domnului Nostru. Este un mod de a lua un negativ teribil, durerea pe care ne-o provoacă suferința, și de a o transforma într-un mare pozitiv, oferindu-l Domnului nostru Isus. Credem că Sfânta Rita a folosit această întorsătură neobișnuită de a nu primi parfumul Raiului care însoțește Stigmatele, pentru a-l slăvi pe Domnul nostru Isus. Ea i-a oferit izolarea provocată de mirosul putred al rănii ei.
În 1450, Papa Nicolae al V-lea a declarat primul An Sfânt, proclamând Roma, odată pentru totdeauna, centrul lumii creștine și al Credinței noastre. Papii erau plecați de la Roma timp de șaizeci și șapte de ani. Domnul nostru a vrut să-și unească Biserica, să pună capăt scandalului dezbinării și disensiunii cauzat de interesul propriu și de schisma rezultată, așa că l-a inspirat pe papa să instituie acest An Sfânt. Și uniți El a făcut-o! Toți religioșii Italiei, precum și pelerinii din întreaga lume au convergit spre Roma.
Călugărițele din Cascia plănuiau și ele un pelerinaj, care să nu includă și pe Sfânta Rita. Cunoscând și înțelegând raționamentul din spatele excluderii ei (rana ei care a continuat să sângereze, să se deterioreze și să emită mirosuri insuportabile), ea nu a luat-o totuși întinsă. A mers la Big Boss! Ea s-a rugat ca rana ei să fie vindecată temporar, să nu existe semne exterioare, să rămână doar durerea interioară a rănii. Petiția ei a fost primită aproape imediat; rana a dispărut şi Sfânta Rita era în drum spre Roma împreună cu celelalte Călugăriţe.
Pelerinajul spre și de la Roma a fost unul de greutăți, lipsuri, suferință și sacrificiu; plimbarea și trăirea pe drum, uneori, mai mult decât putea suporta micuța trupă de pelerini de la Mănăstirea Cascia. Însă bucuria mereu răbdătoare, niciodată plânsă a călugăriței mai în vârstă, Sf. Rița, acum la sfârșitul de 60 de ani, i-a încurajat și susținut. Punctul culminant al călătoriei avea să fie canonizarea Sfântului Bernardin de Siena. Nu știau călugărițele prezente cu Sfânta Rita în acest An Sfânt, că patru sute de ani mai târziu această smerită călugăriță în mijlocul lor, Rita, cu asemenea fast și ceremonie, va fi, de asemenea, recunoscută de Sfânta Maică Biserică, prin ridicarea la Împărtășania lui. Sfinti.
Rana nu a sângerat și nu a scos la iveală vreo dovadă că ar fi existat vreodată pe parcursul întregului pelerinaj, dar la întoarcerea lor la Mănăstire, nu au trecut cinci minute când rana s-a deschis, cu toate semnele însoțitoare. Rita a fost din nou pusă în carantină în izolare cu Domnul ei Iubit.
Copyright (c) 2010 Bob and Penny Lord’s Site