Bernard Hopkins tocmai a luat o porțiune din centura de categoria grea ușoară de la Antonio Tarver într-o bătaie unilaterală în Atlantic City. Hopkins demonstrează din nou că este unul dintre cei mai buni luptători din istoria boxului.
În aceeași noapte, Miguel Cotto l-a învins pe Paul Malignaggi pentru a-și păstra partea din centură în divizia de juniori welter într-un meci accidentat la Madison Square Garden din New York.
Întrebare. Câți oameni știu că aceste atacuri au avut loc? Câți oameni au urmărit asta în direct? Per total, nu multe.
Boxul este un sport care de obicei costă destul de mult pentru a-l vedea pe viu. Biletele variază adesea de la 30 sau 40 USD până la 2.500 USD. Astfel, majoritatea oamenilor sunt împinși afară și văd asta la televizor.
Pentru a înrăutăți lucrurile, majoritatea rețelelor de televiziune „non-plată” precum ABC sau CBS au încetat practic să mai difuzeze box. Canalele de cablu precum ESPN, HBO sau Showtime au intervenit și au devenit marii furnizori de box ai zilei. HBO în special este legendar în comunitatea de box. Rețeaua a arătat și arată în continuare cele mai mari lupte an de an. Acest lucru a ajutat sportul, deoarece HBO este cea mai mare rețea de plată. Cu toate acestea, nimic nu seamănă cu televiziunea „liberă”.
Din păcate, o altă creatură a pășit în asta. Este cunoscut sub numele de „Pay-Per-View”.
Desigur, „Pay-Per-View” a fost un concept care ar promova tot ce e mai bun. Așa a început. Oamenii își depuneau dolarii câștigați cu greu pentru evenimente „premium”. Ca de obicei, timpul este întotdeauna de partea vultururilor și calitatea acestor evenimente este astăzi oriunde de la mediocră la dezastruoasă. Lupta Hopkins-Tarver a fost de 50 de dolari. Lupta Cotto-Malinaggi a fost de 40 de dolari. Prea mult.
Mai rău, diverși promotori au etichetat oamenii drept „răpiți” pentru cumpărături de evenimente care nu au funcționat prea bine. Tipi precum promotorii Bob Arum și Don King doar ridică din umeri când oamenii se plâng că au fost luati.
Evenimentele PPV sunt foarte inteligente prin faptul că construiesc evenimentul principal și pun din ce în ce mai puțin în undercard, ceea ce pentru orice fan adevărat al boxului este o mare problemă. Prin urmare, mai puțini bani sunt plătiți luptătorilor undercard și mai mulți intră în buzunarele promotorului. Fani? Da, te-ai încurcat din nou. Cartela secundară va avea adesea luptători răvășiți sau un spectacol secundar precum „Butterbean” care este (a fost) „Regele celor patru runde”. Luptele feminine vor fi uneori aruncate în nebunia PPV datorită faptului că luptătoarele de sex feminin, cu rare excepții, câștigă mai puțini bani decât omologii lor bărbați. În unele cazuri, o luptă pentru titlu va fi între băieți dintr-o clasă de greutate foarte mică, deoarece sunt plătiți mai puțin. Asemenea luptători te-ar putea „dai cu capul” pe stradă și habar n-ai avea cine sunt ei.
Evident că se fac bani. Dar cu ce cost? Din ce în ce mai puțini oameni sunt expuși la box din cauza PPV. Practic, fanul hard-core scoate din ce în ce mai mult. Și doar câțiva câștigă dolari din acest concept. Tone de luptători nici nu sunt cunoscuți pentru că multe dintre marile lupte se duc la PPV. Din nou, nicio expunere de la CBS, ABC sau FOX. Oricum, câți boxeri ajung să lupte pe PPV? Nu multe.
HBO este acum puternic implicată în conceptul PPV. Practic, ei arată evenimentul principal din emisiunea PPV pe canalul lor săptămâna următoare, dar fără undercard. Deci, se pare că mulți oameni așteaptă săptămâna următoare pentru a vedea evenimentul.
Boxul a fost cândva printre elita tuturor sporturilor. Acum este fără îndoială un sport „de nișă”. Promoții proaste, acces limitat la rețelele majore, costuri ridicate și acum, Pay-Per-View, își limitează expunerea la masele de oameni. Păcat pentru că într-o noapte bună poate concura împotriva oricărui alt sport din lume în ceea ce privește pregătirea, entuziasmul, drama și ferocitatea. Să sperăm că PPV va reveni încet la intențiile inițiale – evenimente principale mari, cu un undercard solid, la un cost rezonabil. 50$? Ne mai vedem.