În capitala siriană, Damasc, noul lider al țării a găzduit o conferință națională de unitate și a salutat demnitarii străini în timp ce mulțimile se adună la cafenele, vorbind liber pentru prima dată în decenii.
Dar la 400 de mile distanță în nord -estul Siriei, o regiune de sub controlul guvernului Damascului, bătălii care se desfășoară de ani de zile încă furioase. Dronele zboară deasupra zilei și noaptea, în timp ce atacurile aeriene și focul de artilerie au obligat mii să fugă de casele lor.
Lupta de acolo pune două miliții opuse unul împotriva celuilalt-forțele democratice siriene conduse de kurzi, susținute de Statele Unite și o miliție arabă predominant siriană susținută de Turcia. Și bătălia s-a intensificat doar de când rebelii islamiști au eliminat dictatorul de multă vreme al Siriei, Bashar al-Assad, la începutul lunii decembrie.
Este în joc mult în acest conflict, inclusiv capacitatea noului președinte interimar, Ahmed Al-Shara, de a uni întreaga țară, de a-și controla numeroasele grupuri armate religioase și etnice și de a ține cont de grupul terorist al Statului Islamic, care a început să strângă din nou forța în părți din Siria. Țările vecine își fac griji că instabilitatea din orice număr de facțiuni ar putea să se răspândească peste granițele lor.
De asemenea, agățat în echilibru este soarta kurzilor din Siria, o minoritate etnică care constituie aproximativ 10 la sută din populație. De -a lungul anilor, kurzii au sculptat o regiune semiautonomă în nord -estul Siriei.
Una dintre forțele motrice din spatele luptei din nord -est este avantajul din ce în ce mai mare al guvernului turc față de kurzi, pe care Turcia îl consideră ca o amenințare atât acasă, cât și în Siria vecină, deoarece unele facțiuni kurde violente s -au împins pentru un stat separat.
Acasă, președintele Recep Tayyip Erdogan din Turcia săptămâna trecută a obținut o victorie când liderul PKK, mișcarea separatistă kurdă care a luptat cu o insurgență de zeci de ani împotriva statului turc, a chemat luptătorii săi să-și pună brațele și despicarea. Sâmbătă, la două zile de la apelul liderului, Abdullah Ocalan, PKK a declarat încetarea focului în Turcia.
Turcia a apărut, de asemenea, în ultimele luni, cu o influență mai mare în Siria, din cauza legăturilor sale cu grupul rebel care l-a răsturnat pe domnul Al-Assad.
Deciziile PKK din săptămâna trecută au reverberat în nord -estul Siriei. Unii luptători din Forțele Democrate Siriene au, de asemenea, rădăcini în PKK, iar Mazloum Abdi, liderul kurd al Forței Siriene, a fost un adept al ideologiei domnului Ocalan. Dar adresându -se apelul liderului PKK de a dezarma, el a spus că „nu are nicio legătură cu SDF”
Noul guvern din Damasc presează forțele democratice siriene să se dezarmeze și să se contopească într -o forță militară națională, așa cum a cerut de la orice alt grup armat din țară. Dar până acum, forțele democratice siriene au fost reticente, temându -se că acest lucru ar putea amenința autonomia kurzilor din nord -estul Siriei.
Domnul Abdi a spus că dorește ca trupele sale să devină parte dintr -o nouă armată națională siriană, dar dorește, de asemenea, ca forța să -și poată păstra armele și să continue să funcționeze în nord -estul Siriei.
Cu toate acestea, domnul Erdogan se opune oricărei autonomii pentru grup. El s -a referit recent la forțele democratice siriene ca „ucigași separatisti”, sugerând că sunt asemănătoare cu PKK și a spus că ar trebui să „își ia rămas bun de la armele lor sau vor fi îngropați” cu ei.
Pentru vecinii din Siria și pentru mulți alții din comunitatea internațională, îngrijorarea este că, dacă kurzii din Siria sunt subsumați într -o forță națională, este posibil să nu mai poată menține statul islamic sub control.
Forțele democratice siriene au început să lupte în timpul războiului civil de 13 ani din Siria, când Statul Islamic a preluat controlul asupra unor părți mari din Siria și Irakul vecin. Au câștigat un sprijin militar crucial american – inclusiv arme, finanțare și instruire – după ce au dovedit că au fost cea mai eficientă forță pe teren în Siria, când a venit vorba de lupta cu statul islamic.
Forța condusă de kurzi păzește, de asemenea, cele peste 20 de închisori din nord-estul Siriei, care dețin aproximativ 9.500 de luptători ai Statului Islamic întărit și lagăre din apropiere, care conțin aproximativ 40.000 de membri ai familiei luptătorilor statului islamic.
„Siria este cea mai importantă problemă în acest moment”, a spus Hoshyar Zebari, fost ministru irakian de externe și un kurd care rămâne în legătură strânsă cu mulți lideri regionali. Domnul Zebari a spus că problema kurdă, în special în ceea ce privește menținerea statului islamic, a fost deosebit de importantă, deoarece instabilitatea tinde să se răspândească în țările vecine.
„Știm că orice se întâmplă în Siria nu se va opri la granița siriană-irakiană”, a spus domnul Zebari, menționând că, în timpul războiului civil sirian, conflictul a intrat în Irak, statul islamic preluând o mare parte din nordul Irakului. Milioane de refugiați sirieni și au fugit în țările vecine și în Europa.
Presiunea atât de a se alătura noului guvern sirian, cât și pentru apărarea autonomiei kurde în Siria l -a pus pe domnul Abdi într -o poziție grea. El ar putea accepta noul guvern sirian în speranța că acest lucru va garanta o anumită măsură de securitate pe termen lung pentru kurzii sirieni. Dar, de asemenea, se confruntă cu apeluri de la unele facțiuni kurde pentru a ține o regiune semi-independentă.
Într -o informare cu reporterii săptămâna trecută, domnul Abdi a parcurs o linie fină. El a spus că kurzii au salutat noul guvern din Damasc, dar a arătat clar că a fost reticent să -și dizolve forțele și, mai ales, să cedeze lupta împotriva Statului Islamic într -o armată siriană nouă și încă testată.
„SDF are multă experiență în lupta împotriva ISIS și avem puncte forte de oferit noii armate siriene”, a spus el.
De asemenea, nu este clar dacă domnul Al-Shara va putea convinge milițiile susținute de turcă să nu mai atace kurzii.
Un alt mare necunoscut este ceea ce administrația Trump va decide cu privire la implicarea SUA în Siria. În timpul primului mandat al președintelui Trump, a încercat să înlăture forțele americane din Siria, reducând sprijinul forțelor democratice siriene și riscând o deschidere pentru luptătorii statului islamic pentru a -și recăpăta teren.
Pentagonul s -a împins să păstreze o mică forță americană în Siria pentru a efectua operațiuni complexe și pentru a instrui și vetește forțele democratice siriene.
Însă acum există teamă în rândul locuitorilor din nord-est că sprijinul este să intre din multe părți pentru forțele conduse de kurzi din Siria. Atât rezidenții kurzi, cât și arabii din zonă spun că sunt obosiți de un conflict, dar perspectivele unei rezoluții pașnice arată îndepărtate.
Khokh, o în vârstă de 40 de ani care trecea granița din Siria în Irak împreună cu familia ei, a spus că o mare parte din cele mai grave lupte a fost departe de satul lor, Deric, dar că zumzetul dronei de supraveghere turcă a fost constant în ultimele luni. Ea a cerut să fie identificată doar prin preocuparea preocupărilor pentru securitatea ei.
„Ne simțim frică în fiecare zi când auzim sunetul dronei și al avioanelor, iar uneori copiii mei nu pleacă afară de o săptămână, pentru că ne este frică chiar să le trimitem la școală”, a spus ea. „Fiica mea de 11 ani nici măcar nu va merge la baie singură.”
Mulți nu au încredere că noul guvern din Damasc va putea să -i păstreze în siguranță de Statul Islamic sau le va respecta mediul etnic. În trecut, kurzii au avut mai puține drepturi decât arabii, iar unora nu li s -a acordat cetățenie.
„Nu știm ce va face noul guvern cu noi”, a spus șeicul Khalil Elgaida Elhilali, 75 de ani, liderul unui trib mixt de arabi și kurzi siriani. „Vrem să se oprească războiul și lupta.”
Pentru vecinii arabi din Siria, cea mai presantă preocupare este aceea că miile de luptători ai Statului Islamic organizate în închisorile conduse de kurzi din nord-estul Siriei rămân sub pază strânsă și că taberele răspândite pentru familiile lor sunt urmărite îndeaproape.
Dacă chiar și un număr mic din cei 9.500 de prizonieri ai Statului Islamic – mulți dintre ei fiind luptători întăriți – ar ieși din închisoare, acesta ar reprezenta o amenințare majoră.
Închisorile „sunt bombe de timp”, a spus domnul Zebari.