MOARTEA AUTORULUIde Nnedi Okorafor
În 2019, după ce Nnedi Okorafor s-a săturat să fie numită „afrofuturist”, ea a inventat un nou descriptor pentru ea însăși pe blogul ei: „africanfuturist”. Ambii termeni se referă la diaspora neagră, a scris Okorafor, dar futurismul african este înrădăcinat în mod special în Africa. „Trebuia să recâștig controlul asupra modului în care eram definit”, a afirmat ea.
Acest impuls de a-și revendica propria identitate pulsează în noua carte a lui Okorafor, „Moartea autorului”, un roman fascinant care urmărește căutarea unei femei americane nigeriene pentru libertate și auto-invenție, în ciuda convențiilor sociale și culturale care încearcă să o stăpânească. Iar protagonistul lui Okorafor, Zelunjo Onyenezi-Onyedele, se înfruntă multe conventii.
Zelu s-a născut și a crescut în Chicago, fiica imigranților nigerieni de succes. În timp ce cei cinci frați ai săi fie au sau lucrează pentru profesii distinse bine plătite, Zelu are un masterat în scriere creativă și este profesor adjunct la o universitate. De asemenea, este într-un scaun cu rotile de când un accident a lăsat-o paraplegică la 12 ani; ca urmare, „nu se așteptase vreodată mare lucru de la ea” de către familia ei.
Dar Zelu nu este o floare de perete – nu în ambiția ei și cu siguranță nu în temperament. La început, o vedem concediată fără ceremonie pentru că a criticat aspru scrisul unui student alb îngâmfat; La scurt timp după, ea primește a zecea respingere a unui roman pe care a petrecut cinci ani scris. Ea suportă greutatea acestor eșecuri pentru o vreme, dar a devenit pricepută să se scuture de „fiara” care este autocompătimirea.
Și este suficient de puternică pentru a începe să scrie ceva nou: un roman științifico-fantastic numit „Roboți ruginit”. Amplasată în Nigeria, după ce aproape toată omenirea a pierit, lăsând doar entități automate în urma lor, cartea devine „o lume în care ea i-ar plăcea să joace când lucrurile au devenit prea multe, dar care nu exista încă”. De asemenea, devine o sursă excelentă de venit, câștigând lui Zelu o afacere cu șapte cifre și trei cărți, un loc de top pe lista celor mai bine vândute și chiar o opțiune de film de la Hollywood. Cea mai importantă oportunitate, totuși, vine de la dr. Hugo Wagner, un inginer mecanic la MIT „Pot să te fac un robot”, scrie el, explicând că el și echipa sa de biomecatronică au dezvoltat o tehnologie care i-ar putea oferi lui Zelu picioare robotice, sau „exoschelete”.
Membrii familiei lui Zelu sunt vocal sceptici. Poate cel mai zdrobitor răspuns vine de la mama ei, care are cel mai greu timp dintre toți cu îndrăzneala lui Zelu: „Ar putea face asta cu oricine”, spune ea despre oferta doctorului Wagner. „Ce este special la tine?”
Răspunsul poate fi găsit în complexitățile bogat desenate ale lui Zelu. Urmărirea călătoriei lui Zelu seamănă mult ca să-ți urmărești cel mai îndrăzneț prieten de pe Instagram – ești sfâșiat între a o admira și a-ți face griji pentru ea. Vinovăția ei pentru accidentul ei traumatizant din copilărie încă o tulbură, dar continuă să caute experiențe noi, terifiante. Ea cere sprijinul celor dragi, dar nu lasa opiniile lor sa o influenteze. Așa că Zelu ignoră preocupările familiei și ale partenerului ei, Msizi, și merge la MIT
Desigur, faima ei și noile exoschelete prezintă încercări suplimentare care variază de la realist la suprarealist. La un moment dat, o jurnalistă atrage atenția asupra privilegiului lui Zelu, punând la îndoială capacitatea ei de a fi un model pentru persoanele cu dizabilități care nu au acces la o tehnologie atât de sofisticată. Când Zelu replică că nu datorează nimănui nimic, Rețelele de socializare se îndreaptă asupra ei cu hashtaguri precum „#AbleistDisabledWriter” și „#BoycottRustedRobots”. Un alt exemplu o găsește pe Zelu alergând 35 de mile pe picioarele ei de exoschelet pentru a scăpa de răpitorii din Nigeria.
Okorafor ne trage atât de adânc în funcționarea cea mai interioară a lui Zelu, încât câștigurile și pierderile ei par ca ale noastre, chiar dacă nu suntem pe deplin de acord cu alegerile ei. Uneori îmi doream ca Zelu să aplaude familia ei. Dar Okorafor ne îndeamnă cu înțelepciune să empatizăm cu cei dragi lui Zelu, încorporând și perspectivele lor. Răspunsurile la interviuri de la membrii familiei împrăștie cartea, fiecare cu anecdote diferite despre eroul nostru. Într-un interviu deosebit de iluminator, sora ei mai mică, Bola, comentează dorința lui Zelu de a se întoarce în Nigeria, în ciuda lipsei de considerație a patriei sale față de persoanele cu dizabilități: „Ceva în sângele nostru ne-a făcut să iubim pământul, oamenii, culturile, tradițiile, necondiţionat.”
Cealaltă perspectivă îi aparține Ankara, robotul protagonist din „Rusted Robots”. Secțiuni din „Rusted Robots” apar în „Death of the Author”, convingându-ne să vedem liniile care leagă Zelu și personajele ei. Ankara are o dragoste profundă pentru povestire, iar antagonistul ei, Ijele – o entitate AI care se ferește de un corp fizic – proclamă într-un fragment: „Corpul nu este un zeu. … Experiența lumii este mult mai profundă și mai largă decât poate reține orice corp.”
Deși sunt complet imaginative, aceste fragmente se simt uneori împovărate de construirea lumii și le lipsesc subtilitățile lumii mai întemeiate și fluide a lui Zelu. Dar ele sunt esențiale pentru cea mai proeminentă preocupare a romanului: legătura nebuloasă dintre artiști și arta lor. Cu o ultimă dezvăluire surprinzătoare, Okorafor subminează în mod inteligent însăși natura acestei legături și suntem lăsați să reconsiderăm tot ceea ce tocmai am citit. Efectul este pe cât de delicios, pe atât de dezorientator.
MOARTEA AUTORULUI | De Nnedi Okorafor | William Morrow | 435 p. | 30 USD