În timp ce multe dintre postările domnului Musk, în special cele despre bandele de îngrijire, își au originea în ecosistemul bloggerilor și activiștilor de extremă-dreapta, ei sunt, de asemenea, tentanți să integreze politicienii în căutarea unei bătălii de folosit împotriva adversarilor lor. Și se adresează editorilor și radiodifuzorilor care caută o poveste bună.
„Presa britanică și radiodifuzorii, într-o anumită măsură, au căzut peste ei înșiși să-i facă publicitate lui Elon Musk”, a declarat David Yelland, fost editor al tabloidul lui Rupert Murdoch, The Sun. „În presa scrisă, au făcut-o pentru că sunt extrem de ostili față de Keir Starmer. Aceasta este o părtinire simplă de pe Fleet Street.”
Claire Enders, un cercetător media din Londra și fondator al Enders Analysis, l-a asemănat pe domnul Musk cu domnul Murdoch, baronul media insurgent din Australia care a schimbat industria ziarelor londoneze în anii 1970. „Avem doar un nou Murdoch”, a spus ea. „Este american, este un multimiliardar și este aproape de Trump”.
Domnul Musk, însă, nu-l interesează atât de mult să preia presa britanică, cât să o discrediteze. El susține că presa de știri a fost complice la o mușamalizare a abuzurilor împotriva fetelor tinere. Adevărul este că ziarele britanice din spectrul politic au acoperit aceste crime, dacă nu imediat, atunci cu energie, pe măsură ce amploarea abuzurilor a devenit evidentă la sfârșitul anilor 2000 și începutul anilor 2010. The Times of London a publicat o investigație majoră a scandalului și răspunsul lent la acesta din partea poliției, în 2011.
„A fost pe prima pagină a fiecărui ziar și a condus știrile de la ora 6 de ani de zile”, a spus Raheem Kassam, care a acoperit scandalul în calitate de redactor al avanpostului britanic al publicației de știri de dreapta Breitbart News. „Ideea că există o întrerupere a mass-media în acest sens și că aveam nevoie de Elon Musk să o descopere, este o prostie.”