Cel mai longeviv lider al Europei, președintele Aleksandr G. Lukașenko al Belarusului, a ajuns duminică la a șaptea victorie electorală la rând într-un concurs pe care oponenții săi exilați l-au respins drept o falsă al cărui singur scop a fost să-și cimenteze stăpânirea autocratică asupra fostei republici sovietice. , cel mai apropiat aliat al Rusiei.
„Nu folosiți cuvântul alegeri pentru a descrie această farsă”, a spus Svetlana Tikhanovskaya, un lider al opoziției care a fugit din Belarus după votul prezidențial anterior al țării în 2020 și o represiune brutală împotriva protestelor la nivel național împotriva fraudei electorale. „Este un spectacol montat al lui Lukașenko să te agăți de putere cu orice preț.”
—
Rezultatele oficiale publicate luni dimineața i-au acordat lui Lukașenko încă o victorie zdrobitoare, cu 86,82% din voturi. Este chiar mai mult decât cele 81 de procente pe care le-a susținut la alegerile contestate din 2020 – un rezultat pe care oponenții săi și guvernele occidentale l-au respins ca fiind incredibil de ridicat și care a declanșat proteste uriașe de stradă.
Cu vocile disidente în interiorul țării reduse la tăcere de către aparatul de securitate expansiv al domnului Lukașenko, există puține șanse de proteste de data aceasta.
Spre deosebire de 2020, când doamnei Tikhanovskaya i s-a permis să candideze împotriva domnului Lukașenko și sa declarat câștigătoare, alegerile de duminică au fost o afacere strâns controlată și îmblânzită, prezentând doar candidați loiali președintelui. Niciunul nu și-a exprimat dorința de a-l învinge cu adevărat pe domnul Lukașenko, care a condus Belarusul cu o mână de fier din 1994.
Doamna Tikhanovskaya, plecată din țară din 2020, nu a participat la alegerile de duminică și a fost în schimb la Varșovia, conducând un protest împotriva domnului Lukașenko, care și-a batjocorit eforturile și a susținut că președintele Trump a întrerupt finanțarea mișcării sale de opoziție în exil. El părea să se refere la un ordin executiv săptămâna trecută care a oprit aproape tot ajutorul extern pentru o perioadă de reevaluare de 90 de zile.
Trei candidați care candidează împotriva domnului Lukașenko, conform rezultatelor oficiale raportate de Belta, agenția de știri de stat, au strâns aproximativ sau mai puțin de două procente din voturi fiecare. Al patrulea, liderul Partidului Comunist, Serghei Syrankov, a fost catalogat ca câștigător de 3,2%.
La o dezbatere electorală televizată de săptămâna trecută, la care președintele nu s-a alăturat, domnul Syrankov, spunând că vrea să fie „cinstit”, a recunoscut: „Toți cei din acest studio știu că Aleksandr Lukașenko va câștiga”.
Cu toți oponenții proeminenți ai domnului Lukașenko, fie în închisoare, fie în exil, iar instituțiile de presă din Belarus aplaudau-l pe titular, rezultatul a fost o concluzie inevitabil. Dar este unul care încă a contat pentru președinte, care este dornic să arate țării sale – și, de asemenea, președintelui Vladimir V. Putin al Rusiei – că tulburările din 2020 au fost îmblânzite.
Într-o declarație duminică, șefa pentru politică externă a Uniunii Europene, Kaja Kallas, a descris alegerile drept o „falsă” care „nu a fost nici liberă, nici corectă”.
Dar observatorii străini ai alegerilor, proveniți din Africa, fostele republici sovietice și partidele politice de extremă dreaptă din Europa, cum ar fi Alternativa pentru Germania, au salutat votul drept un triumf pentru democrație și au denunțat criticile aspre ale oficialilor europeni și ale Parlamentului European. „Ei spun că există o dictatură aici, dar nu cred – realitatea din Belarus este complet diferită”, a declarat Krastyo Vrachev, un observator care reprezintă un partid naționalist marginal din Bulgaria, agenției de presă de stat din Belarus. „Oamenii sunt calmi și comunică cu ușurință; în Europa nu este deloc cazul”, a adăugat el.
Alegerile au fost cu siguranță calme, atât de mult încât domnul Lukașenko abia s-a obosit să facă campanie, spunând că este prea ocupat pentru a participa la o dezbatere cu patru candidați rivali aleși de stat sau pentru a organiza mitinguri. Totuși, într-un semn de cap către politica convențională, săptămâna trecută el a semnat un decret de creștere a pensiilor cu 10% începând cu 1 februarie.
Un sondaj recent al opiniei publice din Belarus realizat de Chatham House, un grup de cercetare britanic, a indicat o nemulțumire larg răspândită față de economia, care a fost puternic afectată de sancțiuni economice impuse țării din cauza sprijinului său pentru invazia Rusiei din februarie 2022 a Ucrainei. Doar 11% dintre respondenți au fost cu siguranță mulțumiți de economie, în timp ce doar 32% au declarat că susțin invazia Rusiei.
Principalul apel al domnului Lukașenko, potrivit sondajului, este „imaginea sa favorabilă” ca „politician care se străduiește să împiedice Belarus să fie implicat în conflictul militar care urmează invaziei ruse a Ucrainei”.
Trupele ruse au folosit Belarus ca loc de punere în cale pentru o inițială, eșuată acțiune spre Kiev la începutul anului 2022, dar domnul Lukașenko a rezistat presiunii din partea Moscovei de a trimite trupele Belarusului să se alăture luptei împotriva Ucrainei.
După ce și-a exprimat votul duminică la Minsk, capitala Belarusului, domnul Lukașenko a prezis că „va exista un fel de soluție în acest an” a conflictului, adăugând că președintele Trump „nu este un idiot, nu este un prost” și recunoaște că „nu ne poți împinge”, referindu-ne la Belarus și Rusia. „Vom vedea lumină la capătul tunelului anul acesta”, a spus el despre război.
Concurenții săi nominali la votul de duminică au evitat cu toții criticile la adresa domnului Lukașenko, care nu acceptă o disidență deschisă și și-a îmbrățișat poreca de „ultimul dictator al Europei”, o insultă inventată în 2005 de secretarul de stat american la acea vreme, Condoleezza Rice.
Deși se bucură să bată joc de Occident, în special de Polonia vecină, și și-a arătat loialitatea față de Moscova, domnul Lukașenko și-a exprimat în ultimele luni dorința de a îmbunătăți relațiile înghețate cu capitalele occidentale prin eliberarea prizonierilor politici.
Acest proces, văzut pe scară largă ca un efort de a obține scutire de sancțiunile occidentale, a continuat vineri, când domnul Lukașenko a grațiat încă 15 prizonieri, inclusiv cinci persoane întemnițate pentru „crime extremiste”, un termen general folosit pentru a descrie criticile la adresa președintelui. Numele celor eliberați nu au fost făcute publice.
Secretarul de stat Marco Rubio, într-o postare pe rețelele de socializare de duminică, a indicat că au inclus un cetățean al Statelor Unite pe care l-a identificat drept Anastasia Nuhfer, „care a fost luată sub conducerea lui JOE BIDEN!” a spus el în postare. Dl Rubio a spus că doamna Nuhfer a fost „eliberată unilateral”, datorită conducerii președintelui Trump.
La o conferință de presă de duminică la Minsk, domnul Lukașenko a negat că eliberează prizonieri pentru a-și câștiga favoarea în străinătate, spunând: „Nu mă interesează Occidentul”. El a spus că decizia sa de a elibera unii oameni „se bazează pe principiul umanității”.
Niciunul dintre cei mai proeminenți oponenți ai domnului Lukașenko, printre care și soțul doamnei Tikhanovskaya, Serghei, nu a fost eliberat. Statele Unite și Uniunea Europeană au lăsat sancțiunile în vigoare.
În semn că autoritățile speră la o audiere mai simpatică din partea noii administrații Trump, presa de stat din Belarus a raportat săptămâna trecută cu bucurie că, după inaugurarea de la Washington, Departamentul de Stat a scos de pe site-ul său o declarație critică la adresa alegerilor de duminică, care a fost făcută de către secretarul de stat, Antony J. Blinken.
Declarația ștearsă a domnului Blinken a denunțat alegerile din Belarus ca fiind o farsă, spunând: „Statele Unite se alătură multora dintre aliații noștri europeni pentru a evalua că alegerile nu pot fi credibile într-un mediu în care cenzura este omniprezentă și instituțiile media independente nu mai există”.