A fost o conversație tensionată între doi lideri autoritari obișnuiți să-și ia drumul.
Președintele Vladimir V. Putin al Rusiei a oferit explicații pentru accidentul aviatic al Azerbaijan Airlines, care a ucis 38 de persoane cu câteva zile în urmă. Poate că a fost un stol de păsări, a spus domnul Putin, sau o canistra de gaz care exploda. Poate o dronă ucraineană.
Dar președintele Ilham Aliyev al Azerbaidjanului nu a cumpărat-o, potrivit două persoane familiare cu acel apel telefonic de la sfârșitul lunii decembrie. Devenise clar în câteva ore de la prăbușire că avionul fusese doborât de apărarea antiaeriană rusă în ceea ce părea a fi o greșeală letală. A lăsat schije înfipte în piciorul unui pasager și a ciuruit fuzelajul cu găuri.
Pe 29 decembrie, dl Aliyev a făcut publică furia sa fără a-l menționa pe nume pe președintele rus. „Încercările de a nega fapte evidente”, a spus el, „sunt atât absurde, cât și absurde”.
Persoanele care au descris apelul telefonic au insistat asupra anonimatului pentru a discuta despre comunicări diplomatice sensibile. Kremlinul nu a răspuns unei solicitări de comentarii.
Furia provocată de accidentul aviatic – și disponibilitatea domnului Aliyev de a-l contesta în public pe domnul Putin – au dezvăluit o breșă remarcabilă între doi conducători post-sovietici care deveniseră apropiați de peste două decenii la putere. Domnul Putin a încercat să-l înroleze pe domnul Aliyev într-un efort aparent de a păstra tăcerea cauza accidentului; Dl Aliyev, încurajat de influența slăbită a Rusiei în țările pe care le-a dominat cândva, a insistat ca Rusia să-și recunoască public vinovăția.
Interviurile de săptămâna trecută cu oficiali azeri și persoane apropiate guvernului au arătat că prăbușirea din 25 decembrie al unui Embraer 190, cu 67 de persoane la bord, a devenit o piatră de hotar geopolitică pentru fosta Uniune Sovietică. În loc să-i permită domnului Putin să-și dicteze răspunsul la tragedie, dl Aliyev a atacat în mod repetat Rusia pentru eșecul de a-și accepta responsabilitatea.
Rasim Musabekov, membru al comisiei de afaceri externe a Parlamentului Azerbaidjan, a descris răspunsul Rusiei la accident drept „o atitudine absurdă”.
„Azerbaijanul nu va accepta o asemenea atitudine șovină”, a adăugat el.
În culise, au arătat interviurile, acele tensiuni au izbucnit direct între domnul Aliyev și domnul Putin, chiar dacă cei doi autocrați au găsit adesea un teren comun. În apelul din 28 decembrie și altul din ziua următoare, au spus oamenii familiarizați cu apelurile, domnul Putin l-a îndemnat pe dl Aliyev să accepte ca un organism de aviație cu sediul la Moscova să investigheze accidentul. Domnul Aliyev a refuzat, insistând ca cutiile negre ale avionului să fie decodificate în Brazilia, unde a fost fabricat avionul, o demonstrație izbitoare de neîncredere față de liderul rus.
Oficialii din capitala Azerbaidjanului, Baku, au organizat interviuri pentru The New York Times cu trei supraviețuitori, care au spus că a devenit clar pentru unii pasageri că sunt atacați imediat după ce cel puțin două explozii au zguduit avionul în aer.
După a doua explozie, o fată a început să țipe. Leyla Omarova, în vârstă de 28 de ani, s-a uitat peste culoar de pe scaunul de la geam și a văzut colanții fetei pătați de sânge.
La trei rânduri în spatele lor, Nurullah Sirajov, în vârstă de 71 de ani, încercase să-și consoleze soția. Prima bubuitură trebuie să fi fost trenul de aterizare, îi spusese el. Nu zburaseră niciodată înainte.
Apoi a venit a doua explozie, un vânt din spatele avionului și strigă, a spus el, de la alți pasageri: „Ne-au lovit”.
În timp ce avionul se zvâcnea în sus și în jos, ajungând la 30 de metri de Marea Caspică, domnul Sirajov s-a gândit că cel puțin certurile maritale ale lui și ale soției sale despre cine va muri primul vor fi în sfârșit rezolvate: vor muri împreună. Dar după ce partea din față a avionului s-a dezintegrat la impact, secțiunea de coadă s-a rupt, s-a răsturnat și a alunecat sute de metri prin solul nisipos.
„Vii cineva?” Domnul Sirajov își amintește că a țipat în tăcerea bruscă în timp ce atârna cu capul în jos de centura de siguranță.
Deoarece Europa și-a închis spațiul aerian Rusiei după invazia Ucrainei de către domnul Putin, mulți ruși care zboară spre vest se conectează acum în Azerbaidjan, o fostă republică sovietică bogată în petrol și gaze, de 10 milioane, cuprinsă între Rusia și Iran. De asemenea, Rusia vede Azerbaidjanul ca o verigă cheie într-o rută comercială extinsă spre sud, spre Iran, India și Golful Persic.
Rolul său de punct de tranzit pentru o Rusie afectată de sancțiuni este doar una dintre modalitățile prin care Azerbaidjanul și-a văzut creșterea influenței împotriva vecinului său mult mai mare din nord. Domnul Aliyev a profitat, de asemenea, de distragere a atenției armatei ruse din Ucraina pentru a împinge trupele ruse de menținere a păcii din Nagorno-Karabah, enclava controlată de armeni pe care Azerbaidjanul a recucerit-o în 2023.
Dl Aliyev a consolidat alianța țării sale cu Turcia și a înarmat Azerbaidjanul cu arme de înaltă tehnologie achiziționate din Israel. El a condus o represiune aprigă împotriva activiștilor și jurnaliştilor independenţi, dar a menţinut o relaţie cu Europa, care vede în Azerbaidjan o alternativă cheie la petrolul şi gazul rusesc.
Farhad Mammadov, un analist politic la Baku, a spus că „pârghiile de presiune” politice și economice ale Rusiei asupra Azerbaidjanului au fost reduse la „practic deloc”. Aykhan Hajizada, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe al Azerbaidjanului, a argumentat direct că țara sa are influență asupra Rusiei: „Nu vor să piardă și Azerbaidjanul”, a spus el.
Revolta din cauza prăbușirii avionului a apărut ca un caz de testare. Un înalt diplomat american, care a vorbit sub condiția anonimatului, deoarece nu era autorizat să comenteze public, a descris consecințele accidentului drept „o dovadă a conceptului” pentru capacitatea Azerbaidjanului de a se susține. Alte țări post-sovietice care au căutat, de asemenea, o relație mai independentă cu Rusia, precum Kazahstanul, urmăresc îndeaproape.
„Dacă așa te comporți în acest incident cu Azerbaidjan, atunci ce vor gândi despre tine uzbecii, kazahii și ceilalți parteneri rămași ai Rusiei?” a întrebat domnul Musabekov, deputatul în Parlament. „Este că Rusia, ca stat, este un partener foarte, foarte toxic cu care trebuie să minimizați relațiile.”
Domnul Aliyev, care a studiat la Moscova și a preluat conducerea Azerbaidjanului de la tatăl său în 2003, a aflat despre accident în timp ce se îndrepta către un summit al liderilor post-sovietici de la Sankt Petersburg. L-a sunat din avion pe domnul Putin pentru a-i spune că nu vine.
Câteva ore mai târziu, oficialii azeri au aterizat în Aktau, Kazahstan, aeroportul unde Embraer 190 încercase să facă o aterizare de urgență. La locul accidentului din apropiere, oficialii și-au dat seama imediat că teoriile asupra unei lovituri de păsări sau a unei canistre de oxigen explodate pe care le auziseră din Rusia erau greșite.
„Când am văzut aeronava, era plină de găuri”, a spus Rinat Huseynov, directorul de siguranță al Azerbaijan Airlines, într-un interviu. „Nu ne-am imaginat deloc că acest lucru este posibil.”
Domnul Aliyev și domnul Putin au vorbit din nou de două ori în zilele de după accident. Domnul Putin și-a cerut scuze pentru „incidentul tragic” care a avut loc în spațiul aerian rusesc, dar nu a recunoscut că Rusia a doborât avionul. A doua zi după scuze, pe 29 decembrie, dl Aliyev a dat publicității pentru a acuza Rusia de o mușamalizare.
„Din păcate, în primele trei zile, nu am auzit nimic din Rusia, cu excepția unor teorii absurde”, a spus dl Aliyev.
Oficialii au spus că se așteaptă la concluziile preliminare din investigație până la sfârșitul lunii ianuarie. Dl Aliyev a reiterat săptămâna trecută că Rusia trebuie să-și asume responsabilitatea și să plătească despăgubiri, în timp ce Kremlinul a spus că cooperează cu ancheta.
„Suntem interesați de o investigație absolut obiectivă și imparțială”, a declarat reporterilor Dmitri S. Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, săptămâna trecută.
Teoria de lucru a azerbaiilor este că schijele de la rachetele care explodează ale sistemului rusesc de apărare antiaeriană Pantsir au deteriorat avionul. La locul accidentului au fost găsite fragmente de metal de până la patru inci lungime.
Datele de zbor și înregistratoarele vocale din cabina de pilotaj, au spus oficialii, ar putea explica de ce piloții au ales să traverseze Marea Caspică pentru a ateriza în Kazahstan, decât pe un aeroport mai apropiat din Rusia; Domnul Huseynov, directorul pentru siguranța companiei aeriene, a spus că decizia părea logică, având în vedere condițiile înnorate din sudul Rusiei la acea vreme.
În interiorul cabinei pasagerilor, însoțitorii de bord încercau să potolească panica. Doamna Omarova, în drum spre familia în Rusia, a spus că și-a pierdut cunoștința. Domnul Sirajov, care a împachetat cadourile de Anul Nou pentru nepoți la Grozny, a spus că nu se putea gândi decât să-și mângâie soția.
Datele de zbor arată că, după ce a traversat Marea Caspică, la mai bine de o oră după ce piloții au raportat ceea ce credeau că este o lovitură de păsări, avionul s-a prăbușit la oa doua încercare de a ateriza pe aeroportul Aktau. Toți supraviețuitorii stăteau în aproximativ treimea din spate a avionului, potrivit unei persoane apropiate anchetei.
După ce secțiunea de coadă s-a oprit, domnul Sirajov a bâjbâit în întuneric pentru a-și deschide centura de siguranță, neputând să spună ce i s-a întâmplat soției sale. Abia mai târziu a aflat că și ea supraviețuise.
În cele din urmă, domnul Sirajov și-a deschis centura și s-a prăbușit pe tavanul cabinei. „Du-te pe acolo, mergi pe acolo”, își amintește că a auzit când cineva l-a împins spre o fărâmă de lumină.