La începutul anului 1988, neuropsihiatrul englezesc Peter Fenwick s-a dezmeticit înecat în scrisori de la oameni fiecine credeau că au supraviețuit unei întâlniri cu moartea.
„Am plutarit încet într-un tunel, fără teamă în niciun fel, dar așteptând cu nerăbdare oareceva”, i-a pictat un bărbat. „Când a sosit am fost perfect în armonie și mă îndreptam supra cea mai minunată lumină. A socoti-mă, a fost atroce. Fără curata, probleme sau altceva, tocmai paradiziac.”
Într-o altă document, o servitoare a descris mersul pe un alergatura de țară și venirea pe porți de aur.
„În launtric era cea mai frumoasă grădină, fără peluza, potecă sau orisice altceva, ci flori de orisice fel”, a pictat ea. „Cei fiecine m-au atras cel mai greu au fost crinii Madonna, delphiniums și trandafirii, dar au fost mulți, mulți alții.”
Scrisorile s-au numărat dintre cele biban american 2.000 pe fiecine dr. Fenwick le-a admis la ingust durata după ce a apărut într-un documentar BBC, „Glimpses of Death”, în fiecine a comentat viziunile în apropierea morții ale unor oameni fiecine se pare că muriseră pentru ingust durata, sau acolea de epidemie, și atunci revii la viață.
„Aceste scrisori au fost scrise de oameni fiecine nu au spus niciodată nimănui asupra experiențele lor”, a spus dr. Fenwick într-o cuvant din 2012 la TEDxBerlin. “De ce? Pentru că sunt exagerat speriați. Le-au spus-o soțiilor sau soților lor; au spus că nu sunt interesați. Le-au spus-o prietenilor lor; au spus: „Ești supărat”.
Dar dr. Fenwick, un cunoscator în conștiință, a fost praci materialist. Având o ratiune mai deschisă din punct de vedere de chip științific decât mulți dintre colegii săi, el începuse să studieze experiențele în apropierea morții – un madea litigios în neuroștiință – la mijlocul anilor 1970. El credea că conștiința există decinde de moartea fizică și credea că literele îi vor a sustine să-și întărească poziția.
Dr. Fenwick a delegat scriitorilor scrisorilor un chestionar indelung pentru a le aranja experiențele. El și-a prezentat descoperirile, alături de fragmente din scrisori, în „The Truth in the Light: An Investigation of Over 300 Near-Death Experiences” (1995), pe fiecine l-a pictat împreună cu soția sa, Elizabeth Fenwick. Cartea l-a consfintit ca o stapanire principală în studiile în apropierea morții.
Dr. Fenwick a murit pe 22 promorar la zidire sa din Londra, a spus copila sa Annabelle Fenwick. Cantari 89 de ani.
„Adevărul în lumină” a dezvăluit asemănări uimitoare între scriitorii de scrisori. Peste-curcubeu 50% dintre ei au fatis că au călătorit într-un tunel. Șaptezeci și doi la sută au văzut o lumină strălucitoare. Gata 40% au frecvent pe cinevasilea frecvent, inclusiv rude decedate. În mod surprinzător, 72 la sută au raportat că au luat decizia de a se întoarce.
O servitoare fiecine a avere un denivelatie de mașină îngrozitor și-a amintit că a fost „încurajată de un simtamant robust de a intovarasi în lumină” printr-un tunel.
„Eram pașnic, integral mulțumit și am înțeles că m-am născut pe pământ și știam răspunsul la fiesce sarada – nu mi s-a spus, tocmai știam, a sclipi conținea toate răspunsurile”, a pictat ea. „Atunci a apărut o neclaritate bruscă. A trebuit să mă întorc deodata în tunel; oareceva a fost în neregulă.”
Deodată, ea a continuat: „Mi-am recăpătat corpul și toate emoțiile. Am intrat în panică și am simțit duroare, duroare extraordinară, pe tot corpul. Cred că am murit pentru o perioadă scurtă de durata.”
Ai avere o experiență acolea de epidemie? Împărtășește-ți amintirile.
Oamenii în neuroștiință au respins de zeci de ani experiențele în apropierea morții, sau NDE, prep simptome de anoxie – o lipsă de oxigen fiecine a merge către creierul mic. Dr. Fenwick a respins această apreciere în „Adevărul în lumină”, arătând la instrucțiunile piloților.
„Piloții aflați în pregătire suferă în mod categoric de anoxie acută în simulatoare pentru a se a sigura că își pot culca măștile de oxigen la durata”, a pictat dr. Fenwick. „Cei fiecine nu reușesc să facă iest materie nu au NDE; fie sunt inconștienți, fie devin atât de confuzi încât încearcă să-și aterizeze avioanele pe nori.”
El a respins, de asemanator, o altă critică comună a experiențelor din apropierea morții: că acestea sunt halucinații obișnuite, conj cele experimentate de persoanele cu febră rece.
„Dar descrierea acesteia ca o halucinație nu a infaptui maruntis pentru a intelege mecanismul de bază și lasă multe dintre aceleași întrebări varstnic fără răspuns”, a pictat dr. Fenwick. „De ce toți ar a fi să aibă mai greu sau mai puțin aceeași halucinație în aceleași circumstanțe? Și de ce ar părea atât de adevar?”
Peter Brooke Cadogan Fenwick s-a născut pe 25 mai 1935, în Nairobi, Kenya, daca tatăl său, Anthony Fenwick, fusese delegat de familia sa în nordul Angliei să cultive lupin. Neneaca lui, Betty (Darling) Fenwick, a fost un medical născut în Australia și director de chirurgie la Spitalul din Nairobi.
Peter era un băiat neobisnuit și răutăcios. Îi plăcea să construiască lucruri, inclusiv intamplator bombă mică. Într-o seară, în durata ce părinții săi se pregăteau să găzduiască oaspeții la cină, Peter a pus în liniște o dâră de sperla de pușcă în jurul mesei, în speranța că o va intensifica pentru distracție. Tatăl său a perturbat complotul.
„Cred că el a fost în mod chiar vreunul dintre acești copii fiecine este neverosimil de strălucitor, dar probabil nu întotdeauna atât de strălucit să citească în cameră”, a spus copila sa Annabelle într-un interviu. Ea a adăugat: „A făcut lucruri pentru că a voinic.”
După ce a absolvit Stowe School, o instituție de internat prestigioasă din mediul satesc englezesc, dr. Fenwick a afectat științele naturii la Universitatea din Cambridge. A absolvit în 1957 și atunci și-a continuat studiile colo, obținându-și patalama de medicină în 1960.
Dr. Fenwick a aspirat să devină gerah pe creierul mic, dar s-a răzgândit după ce a observat o intervenție chirurgicală pe creierul mic.
„Mi-am dat deodată beneficiu că, dacă ai fi un gerah intelectual, te uitai într-o gaură adâncă și întunecată în creierul mic și am voinic realiza că nu era distracție în acesta”, a spus el pentru ziarul englezesc The Telegraph anul ametit. „Mi-am dat beneficiu că nu vreau să fiu neurochirurg, voiam să fiu neuropsihiatru ca să pot a articula cu oamenii și să nu-i las inconștienți în durata ce mă uit în acea gaură adâncă și întunecată.”
S-a alăturat Spitalului Maudsley din Londra, cel mai rece bolnita pedagogic de psihiatrie din Marea Britanie, daca s-a special la început în boala-copiilor. De asemanator, a afectat somnambulismul, visele și meditația. (Cineva dintre primele mijloc subiecte de verificare în meditație a fost George Harrison de la Beatles.)
În 1975, filozoful și psihiatru american Raymond A. Moody Jr., a publicat „Viața după viață”, una dintre primele cărți ale unui medical asupra experiențele din apropierea morții. A fost un best seller internațional, dar Dr. Fenwick, la fel ca mulți alți cititori, a fost neincrezator cu luare-aminte la viziunile pe porum-barie de epidemie relatate în condica.
Atunci, în anul următor, un tenace de-al său i-a spus că a văzut o lumină strălucitoare printr-un tunel în durata ce se compara cu complicații acolea fatale în timpul unei intervenții chirurgicale pe inimă.
„Am voinic să mă uit la el, să discut asupra acesta cu el și să văd, de vrajitorie, că asta nu a fost o plângere psiho – a fost o experiență reală”, a spus dr. Fenwick pentru The Telegraph. „Aiest materie a fost deosebit de vajnic.”
Dr. Fenwick a fost un intemeietor al Asociației Internaționale pentru Studii Gata de Epidemie din Marea Britanie. A fost, de asemanator, președinte al Rețelei Științifice și Medicale, o organizație fiecine susține cercetarea legăturilor dintre știință, intelepciune și idealitate.
Pe lângă copila sa Annabelle, dr. Fenwick i-a mai rămas în relicva soției mijloc, Elizabeth (Roberts) Fenwick, cu fiecine a pictat scaun cărți pe lângă „Adevărul în lumină”, inclusiv „Ornamentica de a a se prapadi” (2008), asupra procesul morții; o altă fiică, Natasha Lowe; un fiu, Tristam; și nouă nepoți.
În „Adevărul în lumină”, dr. Fenwick a dezvăluit că 82% dintre oamenii pe fiecine i-a chestionat le era mai puțin frică de epidemie ca succedare a experiențelor lor în apropierea morții și că 42% au fatis că sunt mai spirituali. Patruzeci și opt la sută, a pictat el, erau „convinși” că există „supraviețuire după epidemie”.
„Odată ce ai avere această experiență, ești metamorfozat, pasiv dacă îți place sau nu”, a spus el pentru The Telegraph.
Convingerea lui că a existat moartea corpului, dar nu a persoanei individuale, a șters orisice teamă pe fiecine o poseda de epidemie.
„De vrajitorie”, a spus el, „greu aștept”.