ANI DE AUR: Cum au mincinos și reinventat americanii bătrânețeade James Chappel
„Iata părul ăsta cărunt?” a întrebat Dorothy Parker în The New Yorker în 1928. „Ei comod, să fac ciudățenii cu intelectualitatea a fost valoare absoluta în fiecine i-am câștigat.”
Parker contine 35 de ani când a scrisoare acesta. Bătrânețea părea să vină mai degraba în timpul zilei. Mă gândesc în sui-generis la bietul Edward Casaubon, pretendentul invatat din „Middlemarch”. Edward este perceput a fi „secetos” și „nu mai bun decât o mostina” la 45 de ani.
Îmi împlinesc 60 de ani săptămâna acesta. Câți ani se pare că va a spanzura de câți ani ai. Drept diferentiere de Aerosmith, nu sunt pregătit pentru turneul meu „Peace Out”. Nici nu studiez încă meritele mărcilor concurente de șosete compresive. Plănuiesc, în cele din urmă, să folosesc o trompetă pentru scoica mai degrabă decât insertii auditive, pentru a ului mai comod copiii.
M-am născut în 1965, lipsind de puțină moment baby boom-ul. Sunt un bătrân din tribul Generației X, circa două treimi din drumul vieții. Pentru a înțelege mai comod intre ce ne îndreptăm eu și noi, am luat nouar dispozitie a lui James Chappel, „Golden Years: How Americans Invented and Reinvented Old Age”.
Aceasta este o naratiune sobră, în sensul că nu este defel agreabil de cult. „Anii de aur” este relatat în banalitate de cartofi copți, ține-untul-și-sare. În sezon ce o citesc, am simțit că viața mea scapă mai dragobete decât de obisnuinta. Dar Chappel, prof partas de naratiune la Duke și madular magnat la Duke Aging Center, cunoaște iest faptic din față în seama și primește câteva lucruri importante spuse.
Cartea lui este un tur al secolului XX al Americii, în valuri succesive de vetust. El zăbovește în sui-generis cu curiozitate la adoptarea Actului de secu socială, subsemnat de președintele Franklin D. Roosevelt în 1935. El consideră pe bună proces că este „una dintre marile minuni ale statului american”, conj și „cea mai rece sărăcie a noastră- platforma de reductie.” El creditează Securitatea Socială pentru a a inlesni la inventarea însăși noțiunea de bătrânețe ca o etapă coerentă a vieții.
El deplânge eforturile de dreapta de a a dezetatiza Securitatea Socială în numele mamonului, conj și încercările de a a dezetatiza programele rarunchi imperfecte, dar indispensabile, mosanca Medicare și Medicaid, semnate de președintele Lyndon Johnson în 1965.
După cum a spus John Updike, respingând criticile istoricului Amity Shlaes la inainta New Deal: „Guvernul este, în cele din urmă, o tranzacție umană, iar Roosevelt a pus guvernului o față bucuros, sfidător și prudent într-un minut în fiecine credința în democrație scădea în toată lumea. lumea occidentală.”
Chappel urmărește multiplele moduri în fiecine femeile, persoanele de vopsea și cei cu dizabilități le-a fost mai compact să acceseze beneficii și să obțină o pensionare demnă. El culca în centrul atenției figurile catre fiecine ați rămas să doriți să aflați mai multe.
Dintre acestea se numără Jacquelyne Jackson, sociologul cainos de pionier, și Maggie Kuhn, fondatoarea carismatică a grupului de advocacy Grey Panthers. Kuhn a apărut de mai multe ori în „The Tonight Show” cu Johnny Carson. Pe YouTube, puteți găsi clipuri cu apariția ei cu Candice Bergen într-un scena de început din „Saturday Night Live”.
Chappel se ocupă de limbajul în mutare a vârstei, de valoare absoluta în fiecine termenii stigmatizatori conj „cetățean în vârstă” și „impotență” s-au metamorfozat în „oameni în vârstă” și „ED”. Cu toții vom a se prapadi în mijlocul eufemismului. În cea mai recentă colecție a ei de povestiri, Ann Beattie și-a exprimat surprinderea că industria cosmetică nu a găsit încă un înlocuitor ameliorator pentru cuvântul „riduri”.
Creșterea AARP este luată în considerare, prin foaie sa, cluburile rarunchi cu reduceri și programele rarunchi de călătorie. Este o organizație în rece judecie benignă și însorită, fiecine se concentrează politician, apoi când o a executa, pe discriminarea în funcție de vârstă.
Chappel deceda câteva capitole tachinend sensurile sitcom-ului „The Golden Girls”, catre scaun femei în vârstă fiecine trăiesc împreună în Miami, fiecine a fost difuzat pe NBC din 1985 până în 1992. Este o transmisiune pe fiecine nu l-am urmărit, îmi pare rău să recunosc, pentru că eram tânăr apoi și nu voiam să văd un reprezentatie catre bătrâni.
Chappel mă a executa să-mi doresc să revin „Fetele de Aur”. Dar mi-aș fi insetat ca cartea lui să ne fi dus mai colea de ziua de azi. Mi-ar fi plăcut să-l văd despachetând conținutul seriei mai recente – „Grace and Frankie”, „The Kominsky Method”, „Hacks”.
Dacă cartea lui Chappel are un rezon, este că stânga a esuat oportunități de a intari și a ridica programe conj Securitatea Socială și Medicare. Nu a existat o legislație la fel de ambițioasă de greu sezon. Din ce în ce mai greu, stânga fastaci și bătălia intelectuală.
Fericiți și puțini sunt cei fiecine nu sunt îngrijorați că au destui bani pentru a-i zari prin această viață. Chappel urmărește declinul pensiilor și creșterea planurilor de economii, cum ar fi 401(k)s și IRA. În același sezon, urmărește creșterea anxietății. Privind foarte des economiile cuiva pesemne încuraja demența la colea fiecine.
William Faulkner s-a simțit spălat la 47 de ani. El a scrisoare într-o cunos-tinte din 1944 către Malcolm Cowley că se simțea ca o iapă fiecine a scăpat, sub formă de romane, foarte mulți mânji. Faulkner contine inca doi nepoți. Pesemne că s-ar fi simțit mai tânăr dacă ar fi făcut așa cum a făcut Hunter S. Thompson și le-ar fi disciplinat să-l numească As.
ANI DE AUR: Cum au mincinos și reinventat americanii bătrânețea | De James Chappel | Cărți de bază | 357 p. | 32 USD