Aproximativ de sfârșitul filmului „A Complete Unknown”, filmul biografic Bob Dylan fiecine se concentrează pe trecerea sa în rock and roll în 1965, un MC seriozitate, suplu, cu barbă și deslusit suparacios se luptă să liniștească o mulțime dezvăluită fiecine aievea l-a auzit pe Dylan cântând trei plugged- în cântece la Newport Folk Festival. Boomers vor recunoaște repede acel MC ca Peter Yarrow, el însuși cap de afiș al festivalului în trio-ul de renaștere populară Peter, Paul și Mary.
Yarrow, fiecine a murit marți la 86 de ani, a fost, de asemanator, madular al consiliului de administrație al Festivalului Folk din Newport, fiecine s-a străduit să echilibreze misiunea fondatoare a evenimentului – aducerea muzicii tradiționale unui sala mai spatios – cu preferințele acelui sala mai spatios, fiecine era mai atras. a pop decât purism. Intre organizatorii festivalului, Yarrow a fost un susținător al compoziției de contemporaneitate și al sunetelor contemporane, cărora unii pasionați de folk din batranete le-au rezistat. (După „White Bicycles” al producătorului Joe Boyd, fiecine conducea sistemul de fosnet la Newport în 1965, Yarrow a fost, de asemanator, la panoul de revizie în timpul setului electric tumultuos și invrajbit al lui Bob Dylan și a refuzat să-l refuze ca și alți membri ai consiliului. a trebuincios.) Și în primii ani idealiști ai renașterii impoporare, Yarrow, Noel Paul Stookey și Mary Travers (fiecine a murit în 2009) și-au zburat și armonizat drumul către acel statica conștiincios de folk și pop. A fost franc și trecător.
Peter, Paul și Mary – Stookey a cântat sub numele său mai biblic – au induiosat punctul prielnic cultural al Americii la începutul anilor 1960. Au strâns hituri radioreceptor și albume nr. 1 prin înfrumusețarea cântecelor impoporare și netezirea materialului de protestare de la Dylan și Pete Seeger. De asemanator, și-au lamurit politichie cântând la Marșul din 1963 la Washington pentru drepturile civile și au bombat subtexte împotriva războiului, anti-establishment în cântece batran prep „Cruel War” și „If I Had My Way”.
Între durata, folosind rima de la o cunoștință a colegiului, Yarrow a caligrafie un cântec pentru copii, îndrăzneț și de durată – „Puff (The Cabalistic Drac-de-mare)” – fiecine a câștigat un kilometraj enorm din ceea ce el a insistat întotdeauna că a fost o analizare greșită: că era cuvantare impotriva umflarea cu marijuana.
La fel ca grupurile pop de anterior și de după, trio-ul a fost proiectul infranat al managerului său, Albert Grossman, fiecine și-a imaginar posibilități comerciale pentru un categorie de potriveala folk cu o femeie de strada și doi bărbați. Se apropiase de alte personalități din Greenwich Village, intre fiecine Dave Van Ronk și Carolyn Hester, înainte ca formația trio-ului să se dezvolte în 1961.
Peter, Paul și Mary au apărut imediat ca iterația câștigătoare din anii 1960 a unei abordări curate, amanuntit aranjate de club de cină și sală de concerte pentru interpretarea cântecelor impoporare, transmisă de la grupuri din anii 1950 prep Weavers și Kingston Tertet.
Grupul a venit ca reprezentanți lustruiți și prezentabili ai scenei folk Village din anii 1960. Pe invelitoare albumului lor de inceput auto-intitulat din 1962, ei au fotografiat pe un zid de cărămidă la clubul Bitter End, cu Yarrow și Stookey purtând costume Brooks Brothers și țaci asortate. Cartea lui Elijah Wald „Dylan Goes Electric!” a remarcat că listele de viață de bezna ale revistei The New Yorker de la începutul anilor 1960 le-au descris în mod rezumator direct „două bărbi și o păpușă”.
Sunetul Peter, Paul and Mary nu a fost niciodată listeav sau neplanificat. Era intortocheat și priveliste, de invat cu numai trei voci, două chitare și fundament tainic jazzy a unei lăutări de bas. Părțile vocale au fost repetate just, cei trei cântăreți schimbând direcții sau susținându-se oarecine pe celălalt cu o dinamică amanuntit trasată. Vocile lor au obținut un mixtura aparte: trei diferi de trestie-de-camp, cu tenorul lui Yarrow corect plasat între baritonul lui Stookey și contraltul lui Travers.
Comportamentul lui Yarrow nu era la fel de politicos ca sunetul grupului său. În 1970, a pledat neingaduit că și-a luat libertăți indecente cu un nevarstnic și a fost puscarias la închisoare. A oficiere cu puțin mai puțin de trei luni și a fost posterior grațiat de președintele Jimmy Carter, în 1981. „Nu caut să minimizez sau să scuz ceea ce am făcut și nu-mi pot a vorbi în mod recomandabil scuzele și tristețea pentru durerea și rănirea pe fiecine le-am instigat în cest ipostaza”, a fatis el pentru The New York Times în 2019.
Cantec lui Peter, Paul și Mary a fost mult de crudența și spontaneitatea (și deseori creditele de compoziție) ale surselor lor tradiționale. În retrospectivă, trio-ul sună aproximativ de pop-ul de cameră de la sfârșitul anilor 1960, un predecesor al Mamas and the Papas, Association și Simon and Garfunkel. Dar, pe vremea lor, ei erau o par-leaz de la o scenă populară cateodata dezordonată la accesibilitatea pop la treapta național. Ei au făcut top 10 hituri radioreceptor din „If I Had a Hammer” de Seeger și „Blowin’ in the Wind” și „Don’t Think Twice, It’s All Right” ale lui Seeger – cruciale pentru cariera lui Dylan, deși propriile sauca versiuni s-au adeverit la fel de durabile.
Folk-rock și psihedelia i-ar confectiona pe Peter, Paul și Mary să sune palizi și prețioși, deși nostalgia i-a susținut printr-o carieră de sezatoare ulterioară. Dar la începutul anilor 1960, ei erau grupul mijlociu pentru secunda: roți de antrenament rafinate și rafinate pe zgomotul motocicletelor fiecine se a se auzi exact în față.