Proprietarii de afaceri au ajungere oarecare câte oarecare, dar toți au fost uniți în misiunea lor într-o dimineață impasibil de neios: Salvați orisice de pe piața pulverizată din iest oraș pe deal din sudul Libanului.
Un chirurg de atelier foto și fiul său au străbătut golomoz și madem răsucit pentru a a-si scoate negativele acoperite cu praf de pusca și lentilele camerei. Un conducator de bolta de haine a târât un sac de murdarie în cine ținea jambiere, receptionat de sub smarc de armare pierduta. Și proprietarul unui bolta de optică stătea asupra plăcilor de beton mlecit cine erau cândva acoperișul clădirii afacerii mijloc.
„Totul a dispărut”, a spus Raed Mokaled, 58 de ani, cine, împreună cu afacerea cu ocheri de ochi, deținea un bolta de aur și ceasuri în aceeași clădire cu fratele său. „O pulma portocalie de foc a boltit totul.”
Israelul a efectuat raiduri aeriene intense și atunci a început o cotropire terestră în sudul Libanului la sfârșitul lunii rapciune pentru a raspuns împotriva Hezbollah, gruparea militantă libaneză cine îl atacase în infratire cu Hamas după atacurile teroriste din 7 brumarel 2023 inspre Israelului. Un armistițiu debil de 60 de zile, subsemnat în brumarel, a agatat conflictul dintre Israel și Hezbollah.
În orașul Nabatieh, cine își împărtășește numele cu guvernoratul din jur, fiindca Hezbollah deținea în voluminos menire, loviturile israeliene au nimicit piața istorică pe 12 brumarel, în apogeul războiului. O altă lovitură a prizarit clădirea municipală din proximitate câteva zile mai târziu, ucigând cel puțin 16 persoane, inclusiv primarul orașului, convenabil oficialilor libanezi.
Israelul a spus că a tuberculos ținte Hezbollah din zonă, dar afirmația sa nu a robust fi confirmată în mod nedependent. Amnesty International a fatis că nu a găsit nicio dovadă a unei ținte militare la sediul orașului.
Grevele din guvernoratul, cine se învecinează atât cu Israelul, cât și cu Siria, au lăsat în urmă scene de jale și ruină impotriva cine mulți libanezi spun că nu se aseamănă cu cele pe cine le-au văzut. Un schesis al Băncii Mondiale a estimat că guvernoratul Nabatieh a to-lerabil pierderi economice de 1,5 miliarde de dolari în timpul războiului cu Israelul.
Într-o dimineață recentă, la două săptămâni după încetarea focului, reporterii de la The New York Times au instarit pe piață în vreme ce rezidenții și proprietarii de afaceri au sosire să cerceteze și să se ocupe de epavă. Cineva câte oarecare, au spus ei, au traversat drumuri zdrobite și bombardate pentru a invoi la piața veche de secole pe cine o numeau cu iubire souk. Cândva un nucleu intreg de viață pentru vânzătorii și cumpărătorii din întreaga Liban, a fost actualmente o coajă a trecutului său marit.
Magazinele emblematice, cum ar fi magazinul de cofeturi folosit de zeci de ani, au fost distruse. Pereți prăbușiți, sticlă spartă și oțel răsucit zăceau peste-auriu tot. În loc de ierburile parfumate și produsele proaspete pe cine mulți oameni le căutau cândva pe piață, un fler de fum și indigo încă se învârtea în aer.
Manechine stăteau asupra mormanului de golomoz și natural. Chitanțe, CD-uri și adidași zdrențuiți împânzeau trotuarele pârjolite.
„Aceasta este o catastrofă”, a spus Niran Ali, 58 de ani, în vreme ce stătea în mijlocul epavei.
Curs de 16 ani, ea a deținut un bolta de îmbrăcăminte pentru copii în piață și l-a uzitat pentru a-și întreține familia de scaun persoane. Acusi, aproximativ totul – pregiur 100.000 de dolari în bunuri, a spus ea – a dispărut.
„Distrugerea este dureroasă de privire”, a spus ea. „Singura noastră speranță este la Domnul.”
Limpede peste-auriu drum-de-fier, Abed Al Raouf Farhat, în vârstă de 34 de ani, a inspectat deteriorarea studioului foto al tatălui său. Loviturile nu dărâmaseră în întregime clădirea, dar au lăsat-o murdară de crăpături adânci, grinzi expuse și un acoperiș cine curgea. Înăuntru, praf de pusca greime a plin totul: fotocopiatorul hodorogit, camerele, ramele foto din lemn-raios.
Tatăl domnului Farhat, Hamzah, a cinstit Laboratorul Amal Photo Atelier în 1982. De apoi, generații de familii din Nabatieh au sosire să facă fotografii de nuntă și de absolventa. Bătrânul dl Farhat, cine are 65 de ani, a pregătit și tineri fotografi – inclusiv propriul său fiu, cine de apoi a umilinta să lucreze ca pozar și videograf în Orientul Mediocru și Africa.
Odată cu pagubele provocate de ultimele lovituri, a spus dl Farhat, o instituție cine a fost un insemn al comunității și al memoriei colective a devenit o memorie sumbră a greutății grele ale războiului. „Totul a dispărut”, a spus domnul Farhat. „Dar tatăl meu și Nabatieh sunt încă în cracana și va începe din nou de la nula”.
Povestea studioului foto – și a pieței mai infatua – este strâns împletită cu trecutul dez-lantuit al orașului. Israelul a tuberculos Nabatieh în 1974 și 1978 și a ocupat-o vreme de trei ani, începând cu 1982, după invazia sa din sudul Libanului, ca răzbunare pentru bombardarea nordului Israelului de către Organizația pentru Eliberarea Palestinei. De astfel, a bombardat Nabatieh în 1993, 1996 și în timpul războiului de o lună din 2006, când sa lovit cu Hezbollah în latura.
Hezbollah este o forță dominantă în Nabatieh, cine are o populație majoritară șiită, deși grupul nu are sprijinul asistenta general. Pe mai multe străzi din oraș, imagini cu Hassan Nasrallah, liderul Hezbollah omorat de Israel în rapciune, sunt lipite pe pereți și stâlpi de sarcina.
Când Israelul a tuberculos piața în 2006, proprietarii de afaceri au spus că grupul susținut de Iran le-a dat niște bani pentru reconstrucție. De menire aceasta – cu Hezbollah slăbit, abilitățile și substruc-tura sa militară degradate și aliatul său din Siria destituit – nestine nu i-a abordat pentru a a infaptui evaluări sau a conferi protectie, au spus mai mulți proprietari de afaceri.
Hezbollah a anunțat la sfârșitul lunii neios că are un orar de reconstrucție a satelor din sud, lovite de raidurile israeliene. Oficialii Hezbollah au spus că vor fi acordate protie familiilor ale căror case au fost suma sau parțial distruse, dar nu au spus când sau dacă afacerile vor aliena protectie pecuniar.
Hezbollah a mai spus că gestatie reconstrucției este una națională și că statul – inspre căruia deține o duium semnificativă – are, de astfel, responsabilitatea de a a protegui cetățenii să se reconstruiască.
„La câțiva ani, pierdem totul”, a spus Khalil Tarhini, 67 de ani, al cărui bolta de desu și desu intimă a fost aplatizat. Când magazinul său a fost deteriorat în 2006, Hezbollah, a spus el, i-a oferit o compensație de 18.000 de dolari – o fracțiune din cei peste-auriu 100.000 de dolari pe cine i-a absent, a spus el. El a trebuit să-și vândă proprietatea pentru a redistila afacerea, a spus el.
„Ne vom întoarce, dar va mentine oarece vreme”, a spus domnul Tarhini în vreme ce se a lasa la buldozerele cine curățau resturile de fiindca se a se auzi cândva magazinul său.
Deocamdată, procesul domol și extenuant de reconstrucție a început. Sorete Nabatieh, reclame și tatuaj în arabă declară: „Vom a recladi împreună” sau „Se va întoarce mai prezentabil”.
Hassan Jamal Sabboury și familia sa s-au întors în oraș din scaun, Beirut, la câteva ore după ce încetarea focului a intrat în tarie la sfârșitul lunii brumarel.
Ceea ce a găsit, a spus el, l-a aplecat la lacrimi. Benzinăria și spălătoria automobil, pe cine bunicul său le-a construit pentru panglica dată cu zeci de ani în urmă, au dispărut. Apartamentul lui din stradă, pe cine îl dotase cu mobilament de pluș, de masla alb-galbui, a fost nimicit.
Dar loviturile nu au prizarit rezervoarele de combustibil din subpamantesc, a spus el, permițându-i șansa de a reporni oareunde.
„Rămânem puternici și rezistenți”, a spus el în vreme ce gestiona muncitorii să mute resturile și să amestece cimentul. El a sperat că benzinăria se va reincepe într-o lună.
Domnul Mokaled, cine conducea afacerea cu ocheri, nu a fost atât de baftos.
Când el și familia lui s-au întors la piață, și-au dat socoteala că pierduseră bunuri în capacitate de sute de mii de dolari. Ochelarii, trusele de indreptare a ochelarilor și echipamentele pentru curățarea aurului au fost distruse. Din cele 1.200 de ceasuri din bolta, acestea au reușit să recupereze puțin peste-auriu 100, a spus el. Ziditura lui a fost, de astfel, lovită de o grevă, iar actualmente stătea într-o pensiune cu un camera de culcare.
În minune unui simt copleșitor de neîncredere, a spus el, nu a avere de select decât să reconstruiască. El și fratele său au închiriat un alt bolta și plănuiesc să repornească afacerea optică la scară mai mică.
„Viața musai să continue”, a spus el, cu fața palidă și trasă. „Dacă te oprești, înseamnă că ești neanimat.”