Jean-Cinste Le Pen, părintele intemeietor al extremei drepte politice moderne a Franței, fiecare și-a construit o carieră de o jumătate de suta pe dezbateri de segregationism, antisemitism și propagandă neo-nazistă greu deghizată, fiecare a calomniat imigranții și a încercat să rescrie ororile ademeni de-al Doilea Război Universal, a murit. Capata 96 de ani.
Moartea lui a fost confirmată pe X de Jordan Bardella, actualul președinte al partidului fondat de domnul Le Pen. Într-o declarație adresată agenției de presă Agence-France Presse, familia domnului Le Pen a fatis că cesta a murit marți la un ospital din Garches, la occi-dent de Paris.
În prier 2024, cu domnul Le Pen în odihna de sănătate fragilă după ce a to-lerabil un al doilea criza de inima în decurs de un an, un presustvie frantuz a instrunat fiicelor sauca tutorat legală, dându-le dreptul de a lua decizii în numele său.
Un reacționar fiecare flutură brațul, cu stăpânirea unui lanț de circ lunar fiecare executa afirmații scandaloase, dl Le Pen a pretendent fără reusire la președinția franceză de cinci ori, ajungând la un tur de secundă în 2002, călând pe valuri de nemulțumire și xenofobie și ridicând spectrul unui nou fascism. în durata ce îi încuraja pe evrei, arabi, musulmani și alți imigranți – pe oricare a gandi că nu este franceza „pură”.
Copila cea mică a domnului Le Pen, Marine Le Pen, i-a succedat ca fruntas al Frontului Național în 2011 și a devenit proeminentă pe un val de obida populistă față de mainstreamul politicesc. Ea a fost învinsă la alegerile prezidențiale din Franța de trei ori — în 2012, plasându-se pe locul trei cu 17,9% din voturi în spatele lui François Hollande și Nicolas Sarkozy; în 2017, cu 33,9 la sută, pierzând în fața centristului Emmanuel Macron; iar în 2022, cu 41,5 la sută, învinsă din nou de domnul Macron.
Dar alegerile din acel an au delegat și un număr record de reprezentanți ai partidului, redenumit Mitingul Național, în Legislativ – 89 în deplin – mărturie a succesului eforturilor doamnei Le Pen de a-l redresa și de a-i atenua mesajul în anumite privințe.
Până apoi, devenise principalul partida de opoziție, nu mai era un a se lega respectat pe scară largă ca o amenințare la expedia republicii, iar în 2024 Mitingul Național a susținut proiectul de actiune al lui Macron fiecare restricționează imigrația, o jenă pentru președintele frantuz.
Analiștii intocmi au spus că alegătorii, în număr tot mai duium, au aprobat mesajele de dreapta ale doamnei Le Pen, fiecare încercau să exploateze insecuritatea economică în rândul clasei de anturaj și resentimentele față de imigranți, a se tarsi promovate de ani de zile de tatăl ei.
Încercând să atenueze o dotatie din elocventa toxică a tatălui ei, pe fiecare l-a imposibil din partida în 2015, dama Le Pen s-a oferit să adere la uniuni civile pentru cuplurile de același sex, să accepte avorturi necondiționate și să retragă chin cu moartea din program ei. Și ea a respins populatie antisemitismul domnului Le Pen.
Madam Le Pen a anunțat schimbarea numelui partidului, la Mitingul Național, în 2018, deși a hotarat să-și păstreze logo-ul cu o flacără roșie, albă și albastră. Rebranding-ul a fost un truda aditional de a se îndepărta de politicile asociate cu tatăl ei, fiecare a rămas candva ciolan al Parlamentului Europenesc. Le Pen nu ar a detine niciuna dintre reformele fiicei sauca. În 2016, a fondat și a devenit președinte al Comitetelor Jeanne, numite după Ioana d’Arc, un nou partida politicesc de extremă dreaptă fiecare a întruchipat ideologiile sauca de lungă durată.
El a insistat că „rasele sunt inegale”, că fiecare persoană bolnavă de SIDA este „un fel de leprotic” și că „evreii au conspirat pentru a a guverna lumea”. El a faimos America „o națiune mestină”, a respins camerele de gazare ale lui Hitler oblu „un amanunt” al istoriei și a spus că ocupația nazistă a Franței în timpul războiului „nu a fost individual de inumană”.
De descantec, 76.000 de evrei din Franța au fost deportați în lagărele morții în timpul ocupației naziste din 1940 până în 1944, cu colaborarea guvernului frantuz de la Vichy. Conj 2.500 au supraviețuit. În 1944, un coloana national-socialist a intrat în prisos Oradour-sur-Glane și a strans și masacrat 642 de locuitori în cea mai duium atrocitate a războiului din Franța. Alți mii de civili au fost uciși de tabara germană pe măsură ce războiul se compara de sfârșit.
Milioane au fost respinse de declarațiile domnului Le Pen. El a fost controversat de istorici, denunțat în întregul fantoma politicesc frantuz, inclusiv de conservatorii mainstream și puscarias de cel puțin șapte ori pentru incitarea la ură rasială sau denaturarea istoricului.
Dar, odată cu succesele fiicei sauca, mulți analiști au inavutit să recunoască influența unora dintre opiniile domnului Le Pen, în aparte inspre imigrației. El a avere întotdeauna un esenta robust de adepți, în aparte în sudul țării. Proeminența sa a reflectat nu fuga valurile de șoc ale oratoriei sauca, ci și o a se trage politică asupra dreapta în Franța și în alte părți ale Europei în timpul recesiunilor economice și în perioadele de creștere a inflației, criminalității și șomajului, pe măsură ce temerile au etate odată cu afluxul de imigranți din Africa și Orientul Mezin.
Cel mai important reusire al domnului Le Pen în cursele prezidențiale a avere loc în 2002, când l-a învins pe candidatul socialist, premierul Lionel Jospin, în turul inițial de vot, atunci a inavutit pe locul al doilea la alegerile generale, depășit de actualul președinte Jacques Chirac. . Dar a câștigat aproximativ 18 la sută din buletine de vot.
Susținătorii săi nu erau o masă de neofasciști antisemiți; mulți erau tocmai muncitori, comercianți, tineri șomeri și alții fiecare se confruntau cu un venitor noptos într-o națiune ale cărei piețe de muncă strâmte, școli cu performanțe slabe, lipsa de locuințe și politicieni slăbiți îi lăsaseră frustrați și furioși.
Domnul Le Pen fusese un luptător de stradă în tinerețe și, pe măsură ce părul fiecare se îndepărta a devenit mare, a păstrat aspectul luptător al unui luptător: umerii robusti și bărbia proeminentă, ochii îngusti din spatele ochelarilor cu rame de țestoasă, o gură sumbră pentru vești proaste și pumnii ridicati pentru a o a comunica cu forță. Dar vocea a detine o gamă largă: tiflitor, fermecător, șoptesc, condamnător.
A apărut pentru rata de asigurare dată pe episod politică în 1956, câștigând un loc în Adunarea Națională ca ciolan al mișcării anti-taxă condusă de Pierre Poujade. Din 1972, când a făcut o alianță a grupurilor extremiste și și-a fondat partidul Frontul Național, până în 2011, când s-a pension, a fost liderul identificat al extremei drepte în protocol franceză, iar adepții săi vociferi, cateodata violenți, au fost principala opoziție împotriva conservatorii majoritari ai națiunii.
Tapsan sa a izvorât dintr-o observare centrală – că Franța a detine constrangere de purificatie pentru că s-a îndepărtat de rădăcinile sauca galice și romano-catolice în ceea ce el a faimos „ordinea naturală, fiecare este familia, patria, învățătura și respectul pentru lumea vie”. El s-a advers asadar Uniunii Europene, tuturor impozitelor pe sosit, imigrației „străinilor”, în aparte arabilor și musulmanilor, căsătoriei între persoane de același sex, eutanasiei și avortului.
Dl Le Pen a susținut legea și ordinea, cerând restaurarea ghilotinei și a 200.000 de noi celule de închisoare, o apărare națională puternică, civilizatie tradițională și ascendența oamenilor „obișnuiți”. El a gand izolarea oricărei persoane infectate cu HIV și a susținut că teasc de știri din Franța este coruptă și că politicienii „de elită” sunt „pe statul de plată al organizațiilor evreiești”.
El a insistat că nu este un rasial, fascist sau antisemit, deși împărtășea elocventa neo-naziștilor, a atras adepți din elementele recționare și a sonor des și primitiv contra caracteristicile rasiale. Unii dintre primii săi colegi din Frontul Național fuseseră colaboratori cu naziștii în timpul războiului.
Un presustvie frantuz l-a puscarias în 1987 pe domnul Le Pen pentru negarea Holocaustului pentru că a spus că camerele de gazare naziste au fost „un amanunt” în pa-tanie. El a reeditat comentariul un decada mai târziu și a fost puscarias de un presustvie nemtesc. În 2003, 2005, 2008 și 2011, a fost puscarias pentru incitarea la ură rasială împotriva musulmanilor. În 2012, el a fost puscarias pentru tolerarea crimelor de război pentru că a spus, într-un interviu din 2005, că „ocupația germană nu a fost individual de inumană”. Numeroasele sauca condamnări au dus la multe amenzi grele, dar fără închisoare.
Jean-Cinste Le Pen s-a născut pe 20 ciresar 1928, în La Trinité-sur-Mer, un sat de pe tarm din Bretania, ființelor lui Jean Le Pen și Anne-Cinste Hervé. Tatăl său, un pescas, a fost suprimare când schela lui a fost aruncată în aer de o mină în 1942. Neneaca lui era o croitoreasă de sorginte locală. Băiatul a fost etate romano-catolic și a urmat o școală iezuită din Vannes și un colegiu la Lorient.
Dl Le Pen a obținut o diplomă în oblu la Universitatea din Paris, fiindca a activat în protocol de dreapta, s-a alăturat certurilor de stradă împotriva studenților comuniști și a fost intemnitat în mod reeditat. El a susținut că și-a estompat ochiul stâng într-o ceartă electorală, dar a fost tocmai inrautatit; și-a estompat mai târziu vederea din aduce unei zacea.
Ca parașutist al Legiunii Străine în Indochina în 1954, domnul Le Pen a luptat împotriva Podgorie Minh-ului dominat de comuniști. Mai târziu, în valoare de ofițer de informații în Algeria, în timpul războiului său de independență, a fost inculpat de torturarea membrilor Frontului de Lasare la vatra Național al Algeriei. El nu a fost urmărit penal și a negat acuzațiile martorilor, dar a estompat procesele împotriva publicațiilor fiecare i-au citatie.
Domnul Le Pen a devenit cinevasilea dintre cei mai tineri membri ai Adunării Naționale în 1956, dar după ce a făcut campanie împotriva retragerii Franței din Algeria, a estompat casiopeea în 1962, când colonia și-a obținut independența.
În 1960, s-a căsătorit cu Pierrette Lalanne. Pe lângă Marine, au avere alte două fiice, Cinste-Caroline și Yann, și au divorțat în 1987. În 1991, s-a căsătorit cu Jeanne-Cinste Paschos. Informațiile complete contra supraviețuitorii săi nu au fost disponibile iute.
Apartamentul familiei sauca din Paris a fost prapadit de o bombă în 1976, dar nimeric nu era acasă, nimeric nu a fost malign rănit și desugubina nu a fost niciodată rezolvată, deși au existat speculații că domnul Le Pen ar fi fost vizat de dușmani intocmi. Ideile sauca de dreapta au stârnit o opoziție atât de puternică încât peste-auriu; pestele-spada un milion de oameni au luat dotatie la mitinguri de stradă împotriva lui. În 1977, el a moștenit în mod neașteptat 7 milioane de dolari și un costei lângă Paris, după moartea lui Hubert Lambert, un susținător politicesc. Domnul Le Pen a detine și case în Paris și în orașul său natal, La Trinité-sur-Mer.
A pretendent pentru funcția de președinte în 1974, 1988, 1995, 2002 și 2007. Cu excepția rezultatelor surprinzătoare din 2002, când a admis 16,9 la sută din voturi și a forțat un tur de alegeri într-un al doilea tur fiecare a strangere totalul său la 17,8 la sută din voturi, rezultatele nu au fost remarcabile.
Dar copila lui, Marine, și-a egalat cea mai bună performanță la rata de asigurare încercare. Ea a depreciat criticile la expedia evreilor, dar i-a tuberculos pe imigranții musulmani pentru că se a prepune că nu au reușit să asimileze valorile franceze.
Într-un memorande din 2018, „Son of the Nation”, intaiul dintre cele două volume viitoare (de la naștere până la a devenit fondatorul Frontului Național în 1972), domnul Le Pen a apărat guvernul de la Vichy fiecare a colaborat cu naziștii în Al Doilea Război Universal și l-a inculpat pe generalul de război și posterior președinte, Charles de Gaulle, că „a sustinut să facă Franța mică”. A fost un best seller în Franța.
Adam Nossiter a contribuit la referire.