Este destul de evident că trăim într-o lume teribil de zgomotoasă și se pare că se înrăutățește pe zi ce trece. Oriunde mergem suntem abordați de un sunet puternic, nedorit. Când intrăm în lifturi, mall-uri și restaurante suntem înghițiți de musacul. Am luat de curând prânzul la un restaurant popular și am găsit muzica de fundal atât de tare încât a interferat cu conversația normală și cu plăcerea prânzului meu. Când am întrebat-o pe chelneriță dacă poate opri muzica, sau măcar să o coboare, ea a spus: „Nu cred că putem”. Cu siguranță că noi, ca popor, suntem încă responsabili de controalele de volum.
Când adăugați mașini de tuns iarba, freze de zăpadă, suflante de frunze, ciocane cric, motoare cu reacție, camioane de transport și claxone și sonore de toate tipurile și descrieri, aveți un zid de zgomot și iritare constantă. Chiar și atunci când vizionați un program de televiziune la un nivel de volum rezonabil, sunteți suflat din scaun când apare o reclamă la nivelul decibelilor unui jet.
Se pare că am creat o acceptare culturală a lumii noastre zgomotoase, în ciuda faptului că ne îmbolnăvește fizic și psihologic. Se pare că nu putem trăi fără sunet de fundal. Avem prieteni care pornesc televizorul în momentul în care se trezesc dimineața și îl lasă aprins toată ziua. Casa este prea liniștită dacă nu este pornită. Foștii mei elevi de liceu îmi spuneau că primul lucru pe care l-au făcut când ajungeau acasă după școală a fost să-și pornească CD player-ul la fel de tare cum ar fi tolerat de părinții lor.
Universitatea Cornell a efectuat recent un studiu pentru a determina impactul zgomotului asupra angajaților dintr-un spațiu de birou deschis, unde oamenii sunt expuși în mod constant la faxuri, telefoane, discuții de la birou, mașini de tocat etc. Rezultatele testelor au arătat că lucrătorii dintr-o zonă deschisă au avut nivelurile de adrenalină din urină. Adrenalina este eliberată de organism atunci când este stresat. Ne pregătește pentru luptă sau fuga. Când acești angajați au fost comparați cu cei din spații de birouri autonome, rezultatele au fost uimitoare. Oamenii aflați într-o zonă de lucru liniștită și autonomă nu aveau aceleași niveluri ridicate de adrenalină în urină. Erau mult mai relaxați și mai puțin stresați.
Ambelor grupuri de angajați a fost acordat un puzzle, care cere atenție și concentrare. Grupul din zona deschisă s-a dovedit a fi mai puțin sârguincios în rezolvarea puzzle-ului, devenind ușor frustrat și renunțând mult mai devreme decât grupul din biroul liniștit. Studiul a mai constatat că lucrătorii de la biroul liniștit dormeau mai bine noaptea, aveau o digestie mai bună, erau mult mai puțin iritabili acasă și se simțeau mai bine la sfârșitul zilei de lucru decât angajații de la biroul cu concept deschis. Zgomotul pare să afecteze concentrarea, productivitatea și bunăstarea generală fizică și psihologică. Zgomotul tinde să crească nivelul de stres, ceea ce, la rândul său, poate duce la o frustrare crescută, furie și relații interpersonale tensionate. Trebuie să începem să stabilim o prietenie prin tăcere.
Cum să-ți faci un prieten al tăcerii
Deși avem foarte puțin control asupra zgomotului din mediu în general, avem control asupra propriului nostru mediu privat. Aici începem să cultivăm o prietenie cu tăcere.
* Faceți un angajament conștient față de experiența și aprecierea tăcerii.
* Mergeți la o plimbare în natură. Lasă tăcerea să-ți liniștească spiritul.
* Când sunteți singur în reședința dvs., opriți toate aparatele care produc zgomot. Începeți cu cincisprezece minute de liniște și creșteți treptat durata.
* Aflați cum să meditați și să programați o perioadă de meditație de zece minute o dată sau de două ori pe zi. Extinde-ți treptat timpul de meditație.
* Când conduceți la serviciu, opriți radioul mașinii și conduceți în tăcere.
* Mergeți în camping pentru o noapte singur. Găsiți un loc de tabără liniștit în care să nu permită oamenilor să-și sune muzica fără să țină cont de ceilalți. De obicei merg la camping singur timp de o săptămână în fiecare an pentru a fi singur și tăcut în aer liber. A devenit ceva pe care îl aștept cu nerăbdare.
* Conduceți la un lac la apus și închiriați o canoe. Vâsliți încet de-a lungul țărmului observând priveliștile tăcute și sunetele blânde ale naturii pe măsură ce soarele apune și se apropie întunericul.
* În tăcere, ascultă-ți respirația. Obțineți un sentiment al ritmului tăcut al vieții.
* Chiar înainte de a te retrage, ieși afară și privește în sus la cerul nopții. În curând vei simți un alt ritm universal atât de necunoscut pentru mulți. Lasă cerul nopții și întunericul să te îmbrățișeze și să te calmeze în timp ce te pregătești pentru o noapte de odihnă.
* Când citești o carte, fă-o în tăcere. Mulți dintre noi citim pe muzică sau în timpul reclamelor de televiziune. Încearcă tăcerea. Vei ajunge să-l iubești.
În curând vei începe să prețuiești perioadele de liniște pe care le-ai construit în ziua ta și vei tânji după mai mult. Vei descoperi rapid că devii mai relaxat și mai puțin tensionat chiar și în mijlocul lumii noastre zgomotoase. Veți fi făcut un nou prieten neprețuit al tăcerii, un prieten care vă poate mângâia, vindeca și alina spiritul. Ce cadou ți-ai fi făcut.
Fii liniştit şi cunoaşte puterea restabilitoare a tăcerii.