Pavel a vorbit despre cei care ar trebui să fie învățători, dar se găsesc ca fiind cei care trebuie să fie învățați. Incapabili să consume și să înțeleagă hrana solidă a Cuvântului lui Dumnezeu, ci doar lapte pentru că nu aveau urechi care ascultă. Pe măsură ce dieta unui copil începe cu lapte și trebuie să treacă la alimente solide, trebuie să-L căutăm pentru hrană solidă, astfel încât să putem crește în Harul Său și cunoașterea Lui. Fără acest lucru și practică, nu vom avea simțurile antrenate (disciplină), ceea ce duce la incapacitatea noastră de a discerne chiar între bine și rău.
Există multe exemple ale nenumăratelor eforturi ale oamenilor care manifestă disciplinele necesare pentru a ajunge la un rezultat dorit. Un alergător de fond trebuie mai întâi să fie predat disciplinele necesare și apoi să le exerseze cu sârguință. Practica noastră continuă a acestor discipline este o dovadă a sincerității mărturisirii și angajamentului. Un nou recrut trece printr-o metodă dovedită de antrenament de bază cu scopul de a-i antrena pentru a-și oferi cele mai bune șanse de supraviețuire și victorie. Ni s-au dat promisiuni nemaipomenite de mari și prețioase care ne garantează supraviețuirea și victoria. Iar dacă le practicăm și cresc, nu vom da greș, ci va fi asigurată o intrare abundentă.
Disciplinele uceniciei sunt ca un cordon triplu care nu poate fi rupt atunci când sunt țesute în mod corespunzător împreună. Fiecare este de o importanță vitală. Nimeni nu poate fi neglijat sau cordonul va deveni slab și va eșua.
Unul dintre instinctele inițiale ale unui nou-născut al lui Dumnezeu este să dorească laptele sincer al Cuvântului lui Dumnezeu. Trebuie să fim hrăniți cu Cuvântul Său și să fim antrenați pentru a ne hrăni apoi pe noi înșine. Timp de aproximativ doi ani, Pavel nu a încetat să-i ucenice pe credincioșii din Efes, mergând din casă în casă. El îi învăța întregul sfat al lui Dumnezeu. Deși a fost chemat să fie apostol să evanghelice (mergând în toată lumea), să facă ucenici, botezându-i în Numele Său și învățându-i să asculte de tot ce ne poruncește El, el știa că în curând va pleca și nu-i va mai vedea niciodată aici. Dependența lor de el trebuie să scadă și El trebuie să crească în ei. Căci El este Apostolul și Marele Preot al mărturisirii noastre. Spre deosebire de această lume în care suntem învățați să ne maturizăm și să devenim independenți, în Împărăția Sa suntem mântuiți de independența noastră arogantă și ne maturizăm până la dependența absolută de El. Trebuie să învățăm că nu putem face nimic, nimic fără El. Cercetează Scripturile pentru El, pentru că El ne mărturisește despre Sine prin ele. Cuvântul lui Dumnezeu, una dintre disciplinele uceniciei.
Cred că Evangheliile consemnează o singură cerere specifică a Domnului din partea ucenicilor, „învață-ne să ne rugăm”. El a predat o pildă care să ne învețe că trebuie să ne rugăm mereu și să nu leșinăm. Roagă-te ca să nu cazi în ispită. Din nou ni se spune să ne dedicăm rugăciunii, să ne rugăm fără încetare. Sfârșitul listei armelor războiului nostru din Efeseni pare să fie legat de rugăciune, în orice moment. Numai El ne poate învăța cu adevărat rugăciunea. Rugăciunea este o poruncă. Rugăciunea este una dintre disciplinele uceniciei.
Cetatea Lui în care locuiește El este cu poporul Său. Ni se spune că Orașul Lui este compactat împreună. Copiii Lui au fost aduși la o Piatră Vie pentru ca noi să fim pietre vii zidite pentru El. Trupul Lui este unul singur, dar format din multe mădulare. Templul Său, făcut fără mâini, este făcut din multe pietre. Nu putem crește numai pentru El. Trebuie să avem părtășia celor cu o credință la fel de prețioasă și părtășia noastră este cu Tatăl. Scopul Său este ca fiecare articulație și fiecare tendon să fie compactate împreună pentru a se asigura unul altuia cu puterea Lui. Această părtășie, părtășia Sa este una dintre disciplinele uceniciei.
În cele din urmă, numai El poate să învețe și să insufle în noi aceste discipline ale uceniciei. Când noi, prin Harul Său, facem acest lucru în ascultarea credinței prezentându-ne continuu ca daruri vii, El va aduce roada Lui Însuși și va rămâne pentru totdeauna. Nimeni nu se îndreaptă spre Dumnezeu, noi ne îndepărtăm de El. Dacă nu exersăm în mod activ disciplinele uceniciei, vom începe să fim în derivă.