Luna trecută, liderii G7 s-au adunat la Hiroshima, Japonia, pentru a transmite ceea ce părea a fi un mesaj extrem de important lui Vladimir Putin și restului regimului rus.
Ei au vrut ca Kremlinul să știe că cele șapte cele mai bogate națiuni avansate ale lumii s-au unit „împotriva războiului de agresiune ilegal, nejustificat și neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei”. Mai important, activele rusești înghețate vor „rămâne imobilizate până când Rusia plătește pentru daunele pe care le-a cauzat Ucrainei”, se arată în comunicat.
Întrebarea este ce să faci cu aceste active. Comunicatul G7 părea a fi confirmarea unui plan care a fost de mult în pregătire pentru a se asigura că Moscova plătește factura pentru reconstrucția unei țări pe care a lăsat-o în ruine.
Invitatul special Volodymyr Zelensky a expus în detaliu de obicei neclintit devastările pe care forțele lui Putin le-au provocat orașului Bakhmut din est. „Trebuie să înțelegi că nu există nimic. Au distrus totul”, a spus el.
Dar, încă o dată, eforturile de pedepsire a Rusiei sunt îngreunate de lașitatea din inima instituției germane.
Bruxelles are în vedere un Plan Marshall modern, în care rezervele valutare ale băncii centrale ruse care lâncezesc în sistemul financiar occidental ca urmare a sancțiunilor devin o sursă cheie de finanțare pentru reconstrucția masivă a Ucrainei.
Se crede că băncile și instituțiile financiare din G7 rețin în prezent aproximativ 300 de miliarde de dolari (240 de miliarde de lire sterline) din banii băncii centrale rusești, ceea ce ar contribui foarte mult la reconstruirea Ucrainei.
Estimările Băncii Mondiale, Comisia Europeană și Națiunile Unite, au stabilit recent factura la 411 miliarde de dolari – și asta înainte ca distrugerea barajului hidroelectric Kakhovka din regiunea Herson din sudul Ucrainei să declanșeze pagube biblice în zona înconjurătoare.
Activele în sine sunt protejate de imunitatea statului în temeiul dreptului internațional, însă Comisia Europeană a întocmit o propunere ingenioasă în baza căreia profiturile pe care le generează acele rezerve valutare sunt îndreptate către costurile de reconstrucție. Și totuși, chiar și asta a fost întâlnită cu aceeași rezistență germană care a devenit prea familiară ori de câte ori aliații occidentali au încercat să contracareze agresiunea Rusiei.
Preocupările față de plan sunt conduse, poate nu deloc surprinzător, de Banca Centrală Europeană, care se întâmplă să aibă sediul la Frankfurt. La proteste s-au alăturat și oficiali guvernamentali germani de la Berlin.
Un oficial al ministerului de externe a fost citat de Financial Times ca a insistat că Moscova „va trebui să plătească pentru daunele pe care le-a provocat în Ucraina”, precum și a jurat că Germania a făcut „tot ce poate legal” pentru a localiza și îngheța activele sancționat persoane fizice și companii rusești.
Alții avertizează însă că riscurile legale sunt prea mari. Un oficial a sugerat chiar că, dacă UE ar lua bani de la banca centrală rusă sau ar repatria profiturile, ar putea încuraja Polonia să depună în continuare cereri de despăgubire împotriva Germaniei pentru daunele din timpul celui de-al doilea război mondial.
S-a vorbit, de asemenea, că ar putea slăbi încrederea în euro și chiar ar putea pune în pericol stabilitatea financiară.
Totul este o cortină de fum uriașă de la o instituție germană care, după ce a petrecut decenii alături de regimul lui Putin, încă nu se poate decide să supăreze Kremlinul – chiar și la 18 luni după invadarea Ucrainei, nenumărate vieți nevinovate și numeroase crime de război mai târziu, și cu orașe întregi ucrainene reduse la dărâmături.
Germania a făcut mai mult decât orice altă putere occidentală pentru a susține regimul de gangsteri al lui Putin de-a lungul anilor. Există o întreagă clasă de figuri numite Putinverstehers (Șoptește-le lui Putin) – cei care credeau în mod eronat că îl pot „îmblânzi pe Vladimir Putin cu empatie”, așa cum a spus odată ziarul național Frankfurter Allgemeine Zeitung.
Apoi există o întreagă lume murdară de occidentali în vârstă care s-au mulțumit perfect să facă lobby fără rușine în numele intereselor ruse, deși puțini la fel de proeminenti ca Gerhard Schroder. Fostul cancelar și-a petrecut mult timp de când și-a părăsit mandatul în 2005, creând legături din ce în ce mai strânse și mai profitabile cu industria energetică a Rusiei și cu Kremlinul.
El a ocupat chiar funcții de conducere la companiile din spatele conductelor de gaze naturale Nord Stream 1 și 2, după ce a marcat controversata legătură de gaz dintre Germania și Rusia cu doar două săptămâni înainte de a-și părăsi mandatul. A lua opțiunea ușoară de a deveni cuplat de gazul rusesc a fost o decizie strategică teribilă care a lăsat-o în sarcina lui Putin.
Nici Angela Merkel nu poate scăpa de vina. Politica de mercantilism și pragmatism strategic față de Moscova pe care Merkel a susținut-o în timpul mandatului a fost disperat de naivă.
Existau speranțe că guvernul de coaliție de stânga al lui Oleg Scholz ar putea anunța o ruptură cu scuzele care caracterizaseră relațiile Berlinului cu Moscova timp de câteva decenii. Dar a rămas veriga slabă a alianței occidentale încă de la începutul războiului.
Berlinul și-a târât picioarele – mai întâi rezistând la sancțiuni, apoi când a fost vorba de a da arme armatei ucrainene. La fiecare pas, a aruncat obstacole în calea eforturilor de a învinge Rusia.
Există o explicație simplă pentru toate acestea: Germania are un ochi pe sfârșitul războiului și este îngrozită să deranjeze un partener comercial important. Legăturile dintre cei doi sunt de lungă durată și sunt profunde. Ele au fost făurite în timpul vechii Uniuni Sovietice, apoi au fost întărite când a căzut Zidul Berlinului, iar comerțul dintre pereche ajunge la zeci de miliarde de euro în fiecare an.
Prea mulți germani influenți cu relații de lungă durată în Rusia doresc ca ostilitatea să dispară și ca totul să revină la normal cât mai repede posibil. Din păcate, mai degrabă decât să dorească să facă ceea ce este corect, establishmentul german pare mai preocupat să facă bani.
Lărgiți-vă orizonturile cu jurnalismul britanic premiat. Încercați The Telegraph gratuit timp de o lună, apoi bucurați-vă de un an pentru doar 9 USD cu oferta noastră exclusivă în SUA.