Ana Palacio: Consensul nuclear periculos al Rusiei

MADRID – Rebeliunea de weekend a președintelui grupului Wagner, Evgheni Prigojin, a scos în lumina reflectoarelor starea aparent fragilă a regimului președintelui rus Vladimir Putin. În timp ce Prigojin a fost de acord în curând să se retragă și a ordonat armatei sale de mercenari să-și oprească înaintarea asupra Moscovei, revolta condusă de căpetenii războiului evidențiază, din nou, riscurile iminente și existențiale pe care o putere nucleară agresivă și instabilă le prezintă lumii.

De când anul trecut a început invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia – și mai ales că a devenit clar că Putin nu va asigura victoria rapidă pe care aparent se aștepta – un scenariu de coșmar se profilează. Putin ar putea fi alungat de la putere, lăsând în urmă o Rusia fragmentată, în care diferiți „conținători” concurează pentru putere – inclusiv controlul celui mai mare arsenal nuclear din lume.

Când Prigojin a acuzat armata rusă că a atacat taberele Grupului Wagner, a preluat controlul asupra cartierului general al Districtului Militar de Sud al Rusiei din Rostov-pe-Don și a ordonat mercenarilor săi să mărșăluiască spre Moscova, acest scenariu părea probabil. Dar, deși această lovitură de stat nu s-a materializat, nu există nicio garanție că nu va urma alta, mai ales în lumina sprijinului de care se bucură Prigojin în rândul unor segmente ale populației Rusiei.

Dar chiar dacă Putin rămâne la Kremlin, armele nucleare rusești prezintă un risc iminent. La urma urmei, amenințarea escaladării nucleare este cea care a împiedicat Occidentul să intervină militar pentru a apăra Ucraina și a forțat NATO să calibreze cu atenție momentul și natura sprijinului militar pentru luptătorii ucraineni.

Povestea continuă

De fapt, Putin a reamintit în mod repetat Occidentului să calce ușor. În 2014 – anul în care Rusia a invadat regiunea Donbas din estul Ucrainei și a anexat Crimeea – Rusia și-a modificat doctrina militară pentru a include prima utilizare a armelor nucleare ca răspuns la un atac convențional care amenință existența statului rus. Patru ani mai târziu, Putin și-a reiterat angajamentul față de acest principiu. Da, ar fi o „catastrofă globală”, a explicat el, dar o lume fără Rusia nu trebuie să existe deloc.

Putin și-a intensificat zgomotul sabiei nucleare. În septembrie anul trecut, discursul său prin care a anunțat anexarea a încă patru regiuni ucrainene a fost presărat cu denunțuri groaznice ale istoricului militar al Americii – inclusiv statutul acesteia de singura țară care a folosit vreodată arme nucleare.

La începutul acestei luni, Putin și-a confirmat din nou disponibilitatea de a folosi arme nucleare pentru a proteja „existența statului rus”, „integritatea teritorială, independența și suveranitatea acestuia”. El a mai menționat că consideră că arsenalul masiv al Rusiei este un „avantaj competitiv” împotriva NATO. În februarie, Rusia s-a retras din New Start, ultimul său tratat de control al armelor nucleare rămase cu SUA.

Retorica nucleară provocatoare a lui Putin a fost reluată în ultima vreme de alți ruși de rang înalt. Într-un comentariu recent, președintele de onoare al Consiliului Rusiei pentru Politică Externă și de Apărare, Serghei Karaganov, a argumentat pentru atacuri nucleare preventive. Prin lovirea „o grămadă de ținte într-un număr de țări”, susține el, Rusia i-ar putea „aduce la rațiune pe cei care și-au pierdut mințile” și „încălca voința Occidentului”.

Chiar și venind dintr-un Karaganov asemănător șoimului, aceasta este o propunere șocantă. Dar poate mai îngrijorătoare sunt declarațiile la fel de incendiare ale unor figuri moderate din punct de vedere istoric. Dmitri Trenin – fostul director al Centrului Carnegie din Moscova, care a fost mult timp considerat o voce a rațiunii în Rusia – susține acum introducerea „glonțului nuclear” în „toba revolverului”. Trenin sugerează că o lovitură preventivă ar putea „risipi mitologia” despre clauza de apărare colectivă a NATO și ar putea duce la dizolvarea alianței.

Cu siguranță, au apărut niște voci divergente. Personalități precum Fyodor Lukyanov, președintele Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare, Ivan Timofeev, directorul general al Consiliului Afacerilor Internaționale din Rusia și Alexei Arbatov de la Academia Rusă de Științe au contestat logica lui Karaganov.

Dar astfel de argumente trebuie formulate în termeni patriotici, deoarece Rusia este acum cuprinsă de represiunea în stil sovietic, exemplificată prin recenta detenție a reporterului Wall Street Journal Evan Gershkovich și pedeapsa scandaloasă cu închisoarea a opoziției Vladimir Kara-Murza. În Rusia, din punct de vedere istoric, represiunea internă a fost adesea legată de agresiunea externă.

Deocamdată, Putin spune că Rusia nu are nevoie să folosească arme nucleare – cel puțin nu pentru a apăra existența statului rus. Dar un lord războinic ca Prigozhin ar putea să nu fie de acord. În orice caz, utilizarea armelor nucleare „tactice” cu randament redus în Ucraina pare din ce în ce mai probabilă. Cu arsenalul său convențional aproape de epuizare, Rusia a livrat recent o tranșă de astfel de arme pe teritoriul celui mai apropiat aliat al său, Belarus, și intenționează să trimită mai multe.

În aprilie, o treime dintre rușii chestionați de Centrul Levada au considerat că liderii lor sunt pregătiți să folosească arme nucleare în Ucraina, deși 86% dintre ruși cred că armele nucleare nu ar trebui folosite în nicio circumstanță. Săptămâna trecută, președintele american Joe Biden a recunoscut amenințarea „reală” că Rusia va desfășura arme nucleare tactice.

O astfel de mișcare ar face lumea într-un loc mult mai periculos – mai ales dacă lui Putin i se permite să scape. Dacă Occidentul se supune șantajului nuclear rusesc, ar putea fi de așteptat noi atacuri, în Moldova și nu numai.

Războiul din Ucraina a ridicat spectrul nu numai al dezintegrarii Rusiei, ci și al unei confruntări nucleare asemănătoare cu criza rachetelor din Cuba din 1962 – una care s-ar putea dovedi imposibil de dezamorsat. În acest context, Occidentul trebuie să folosească toate instrumentele pe care le are la dispoziție pentru a lua temperatura discursului intern rus și a măsura severitatea „febrei nucleare” a Rusiei.

Desigur, așa cum a arătat revolta lui Prigojin, orice se poate întâmpla în Rusia. Și după cum au aflat kremlinologii din Războiul Rece după decenii de citit frunzele de ceai, este imposibil să se stabilească dacă declarațiile și dezbaterile publice indică un nou consens în rândul elitelor politice și militare. Dar miza este prea mare pentru a nu încerca.

Nota editorului: Copyright, Project Syndicate. Următorul articol a fost publicat de Project Syndicate pe 26 iunie 2023 și a fost republicat de Kyiv Independent cu permisiunea. Opiniile exprimate în secțiunea de comentarii sunt cele ale autorilor și nu intenționează să reflecte punctele de vedere ale Kyiv Independent.

Trimiteți o opinie