Mișcările moderne de protest, precum protestele în curs din Iran, se concentrează adesea în jurul femeilor care au fost ucise sau rănite de agenții guvernelor autoritare. Deși poate fi ușor să atribuim acest abuz constant, sponsorizat de stat asupra femeilor, la sexism simplu, cercetătorii spun că există o poveste mai profundă în joc.
Regimurilor autoritare le lipsește adesea o ideologie coerentă subiacentă. Așa că, pentru a umple acest gol, mulți lideri apelează la discriminare, folosind genul, rasa sau sexualitatea pentru a denigra adversarii și a genera sprijin. Drept urmare, respingerea genului ca instrument de opresiune a căpătat o componentă vizuală și artistică, pe măsură ce protestele au intrat în era rețelelor sociale.
În acest episod din The Conversation Weeklyvorbim cu trei experți care au studiat protestele și rolul ideologiei de gen, imaginile și rețelele sociale ca instrumente de rezistență, precum și de oprimare.
În august 2020, Belarus a izbucnit în tulburări după ce Alexander Lukașenko, vechiul lider autoritar al țării, a câștigat președinția pentru a cincea oară în cadrul unor alegeri pe care puțini le considera libere sau corecte.
„Nu mai fuseseră niciodată atât de mulți oameni în stradă – sute de mii într-o țară de mai puțin de 10 milioane”, spune Aliaksei Kazharski. Kasharski cercetează politica internațională și securitatea la Universitatea Charles din Praga, în Republica Cehă. El însuși este belarus.
Michaela Grancayova este o cercetătoare care se concentrează pe limbă și politică, în special în Orientul Mijlociu, și studia la aceeași universitate cu Kazharski în 2020. În timp ce urmărea desfășurarea protestelor din Belarus, Grancayova a observat unele asemănări izbitoare cu Primăvara Arabă, propriul ei domeniu de cercetare. „Regimurile din ambele țări se bazau pe imagini tradiționale de gen, imagini despre cum ar trebui să se comporte și ar trebui să arate femeia ideală”, explică ea. „Sau cum ar trebui să arate un bărbat ideal, ar trebui să se comporte – în acest caz, masculinitate hegemonică.”
„Aceste idei de masculinitate hegemonică și de gen înlocuiesc practic o ideologie oficială, care lipsește din acele regimuri”, explică Kazharski. „Și într-o societate care este mai mult sau mai puțin tradiționalistă, această imagine a unui lider puternic, a unui bărbat macho, adevărat, atrage de fapt mulți oameni.”
Nu numai că au existat asemănări între Lukașenko și Hosni Mubarak, liderul egiptean care a fost răsturnat în timpul Primăverii Arabe, Grancayova a observat că mișcările de protest din ambele țări au luptat împotriva acestor ideologii de gen, de asemenea, în același mod.
O temă proeminentă a fost o idee pe care cercetătorii o numesc iconizarea victimizării. „Au fost oameni care au fost torturați și umiliți de regimuri și au fost menționați să fie transformați în victime”, explică Grancayova. „Dar, în realitate, oamenii care au luat parte la protest i-au transformat în eroi și icoane vizuale.”
Atât în Egipt, cât și în Belarus, protestatarii au apelat la rețelele de socializare pentru a distribui imagini ale martirilor însângerați sau pentru a împărtăși imagini cu graffiti sau alte imagini simbolice.
Ca răspuns, atât guvernul egiptean, cât și cel din Belarus au încercat să zdrobească ramurile rețelelor sociale ale protestelor. După cum explică Kazharski, Lukașenko „a încercat să închidă internetul în 2020 pentru câteva zile, dar apoi și-a dat seama că era mult prea costisitor”. În schimb, agenții regimului au mers din ușă în ușă, căutând laptopuri și telefoane și torturându-i pe cei care nu vor renunța la parole.
Mișcările de femei din Iran
Aceleași teme de gen și rețelele de socializare armate se desfășoară și astăzi în protestele în curs din Iran.
De când Mahsa Amini, o iraniană în vârstă de 22 de ani, a fost ucisă de Poliția Morală în toamna anului 2022, Iranul a fost cuprins de proteste. Mișcarea, numită „Femeie, viață, libertate” se concentrează în multe privințe, după cum sugerează și numele, pe restabilirea libertăților femeilor, care au fost sever limitate de guvernul iranian.
Parichehr Kazemi este Ph.D. candidat la Universitatea din Oregon, în SUA, unde studiază mișcările de rezistență ale femeilor din Orientul Mijlociu, cu accent pe utilizarea imaginilor pe rețelele sociale.
Mișcările anterioare ale femeilor din Iran, cum ar fi My Stealthy Freedom, unde femeile au postat fotografii cu ele însele fără hijab-uri în locuri publice, erau adesea centrate în jurul imaginilor. Kazemi explică că după 2009, „imaginile au luat naștere din cauza unui mediu foarte represiv sub Republica Islamică, care nu le-a oferit femeilor alte oportunități de a-și exprima disensiunea”.
Când protestele au izbucnit la sfârșitul anului 2022, după ce Poliția Morală l-a ucis pe Amini, videoclipurile cu mulțimi masive și ciocniri între poliție și protestatari au inundat rețelele de socializare. Pe măsură ce Kazemi a urmărit protestele pe rețelele sociale, a început să vadă că apar mai multe imagini reprezentative. „De-a lungul timpului, nu sunt doar imagini cu tone de femei care fug de forțele de securitate pe străzi”, spune ea. „Vezi femei care își tund părul. Vedeți fete pe străzi fără voal. Îi vezi ardându-și hijaburile. Îi vezi dansând în cercuri. Acesta nu este ceva ce am văzut în timpul Republicii Islamice.”
Sub un regim în care protestele publice te pot ucide, Kazemi spune: „Imaginile au devenit o modalitate prin care oamenii pot continua să arate lumii ce se întâmplă în Iran”.
La fel ca în Belarus și Egipt, guvernul iranian a reprimat rețelele sociale ca instrument de rezistență. Printre dezbaterile asupra faptului dacă rețelele sociale sunt în general o forță de rezistență sau un instrument de control al statului, Kazemi a avut o perspectivă de ansamblu. „Rețelele sociale sunt încorporate în stilurile noastre de viață și vom găsi o modalitate de a le folosi ca o extensie a noastră. Dar regimurile îl vor folosi și ca pe o extensie a lor.”
Acest episod a fost scris și produs de Katie Flood. Mend Mariwany este producătorul executiv al The Conversation Weekly. Eloise Stevens ne face designul sunetului, iar tema muzicală este de Neeta Sarl.
Ne puteți găsi pe Twitter vVd" rel="nofollow noopener" target="_blank" data-ylk="slk:@TC_Audio;elm:context_link;itc:0" class="link ">@TC_Audio, pe Instagram la theconversationdotcom sau prin e-mail. De asemenea, vă puteți abona la e-mailul zilnic gratuit al The Conversation aici.
Asculta The Conversation Weekly prin oricare dintre aplicațiile enumerate mai sus, descărcați-l direct prin fluxul nostru RSS sau aflați cum să ascultați aici.
Acest articol este republicat de The Conversation, un site independent de știri nonprofit dedicat împărtășirii ideilor de la experți academicieni. Conversația este o știre de încredere de la experți, de la o organizație nonprofit independentă. Încercați buletinele noastre informative gratuite.
A fost scris de: Daniel Merino, Conversatia și Nehal El-Hadi, Conversatia.
Citeşte mai mult:
Autorii nu lucrează, nu consultă, nu dețin acțiuni sau nu primesc finanțare de la nicio companie sau organizație care ar beneficia de acest articol și nu au dezvăluit nicio afiliere relevantă în afara numirii lor academice.