Tony Wells a trecut de la a fi copilul unei familii destrămate, la unul care a depășit multe provocări până când a reușit să devină singurul scafandru comercial american de culoare neagră care a lucrat în câmpurile petroliere solicitante offshore din Asia de Sud-Est, Orientul Mijlociu și Africa. în anii 1980 și 1990. Pe parcurs, nu numai că a devenit un șofer grozav de adâncime, dar a învățat despre umanitate. „Black Man Under the Deep Blue Sea” este autobiografia lui, iar el este aici astăzi pentru a ne spune mai multe despre călătoria sa incredibilă.
Tyler: Bine ai venit, Tony. Mă bucur că mi-ai putut alătura astăzi. Înțeleg că marea schimbare în viața ta a început când familia ta s-a mutat în Hawaii, când aveai paisprezece ani. Vrei să ne spui puțin despre cum a fost viața ta înainte de acea mutare?
Tony: Înainte de a mă muta în Hawaii, eram mulțumit de stilul de viață liniștit de băiat de la țară, în care ne petreceam cea mai mare parte a timpului pescuind și vânând după școală și în vacanțe. Pentru mine, nu a existat o modalitate mai bună ca un copil să crească în acea perioadă.
Tyler: Ce zici de mutarea în Hawaii a schimbat direcția vieții tale viitoare?
Tony: Ei bine, în Hawaii te afli pe o insulă înconjurată de oceanul albastru adânc, așa că mi s-a părut firesc să fiu atras de el prin scufundări și surfing. Din moment ce am fost întotdeauna un tip aventuros, mi s-a părut ușor să mă transform de la explorarea pe uscat la explorarea subacvatică. Toate acestea mi-au venit firesc.
Tyler: Te-ai apucat de scufundări în mod natural?
Tony: Scuba diving a fost mijlocul meu de a explora și de a respira sub apă, așa că am luat-o ca pe un pește!
Tyler: Ce ți s-a părut atât de plăcut?
Tony: A fost ca o altă lume pentru mine. O lume tăcută care avea limitări și entuziasm de neimaginat și una pe care aveam mare nevoie să o explorez.
Tyler: Mulți oameni fac scufundări. De ce ai decis să-l transformi într-o carieră de scufundări în mare adâncime?
Tony: De fapt, când făceam scufundări în Hawaii nu mi-am imaginat niciodată că voi deveni într-o zi un scafandru comercial de adâncime care lucrează în câmpurile petroliere solicitante din larg de peste mări. Scuba diving este o lume total diferită de scufundările comerciale. Când faci scufundări, te bucuri și te distrezi, dar când lucrezi ca scafandru comercial, nu mai este deloc distractiv pentru că de fapt muncești și majoritatea timpul în care vă aflați sub stres și presiune de sus (personalul „de sus”) pentru a merge acolo și a face o anumită treabă. Nu ai deloc timp de distracție.
Tyler: Ce te-a determinat să devii scafandru de adâncime? Ai visat vreodată să fii altceva?
Tony: Când eram tânăr, locuiam în Indianapolis, Indiana, iar pista de curse Indy 500 era la aproximativ o jumătate de milă de casa mea, așa că puteam auzi când mașinile se antrenau acolo. După ce unchii mei m-au adus acolo să văd antrenamentele și cursele, am știut că destinul meu în viață era să devin șofer profesionist de mașini de curse. Câțiva ani mai târziu, când mama s-a recăsătorit cu un militar, ne-am mutat în Hawaii și m-am împrietenit cu niște tipi care au alergat pe pistele ovale de pământ acolo și i-am ajutat să lucreze la mașinile lor, așa că încă plănuiam să devin într-o zi șofer de mașini de curse. Cu toate acestea, după ce am absolvit liceul, familia mea s-a mutat din Hawaii în California și am început să merg la facultate cu jumătate de normă și să lucrez cu normă întreagă. După câțiva ani în care am făcut asta, mi-am dat seama că mă plictisisem și îmi doream să călătoresc și să fac ceva mai interesant pentru munca mea, așa că am decis să mă înscriu la cursul profesional de scufundări comerciale la Commercial Diving Center din Wilmington, CA.
Tyler: Scufundările de adâncime au avut uneori partea ei periculoasă pentru tine. Ne povestiți puțin despre acele pericole și de ce, în ciuda pericolelor, ați găsit totuși că merită?
Tony: Ei bine, este ca orice altă profesie, cred. Are pericolele sale, dar odată ce lucrezi sub apă, pur și simplu nu ai timp să te gândești la toate lucrurile care ar putea merge prost. Momentul în care începi să te gândești la toate acestea este momentul în care nu ar trebui să mai fii un scafandru comercial.
Tyler: Înțeleg că ai fost scafandru pentru multe companii petroliere?
Tony: Da, majoritatea dintre noi am fost „independenți”, așa că am lucra pentru orice companie de scufundări care ar avea un loc de muncă sau, dacă ar exista mai multe locuri de muncă simultane, atunci am lucra pentru oricare dintre companiile care plătea cel mai mult.
Tyler: Care a fost exact scopul muncii tale și cum ai făcut față stresului companiilor petroliere exigente?
Tony: Am făcut toate lucrurile pe care le fac oamenii în timp ce lucrează la joburi de top. Singura diferență era că le făceam sub apă. În principal, am făcut lucrări de tip suport pentru câmp petrolier, astfel încât a implicat lucrul la platforme petroliere, șlepuri de așezare a conductelor, șlepuri cu macara, șlepuri și de pe ambarcațiuni mari etc. Stresul din partea companiilor petroliere exigente a fost doar o altă parte a muncii noastre. Pentru băieții care nu erau la înălțimea specificațiilor sau care pur și simplu nu puteau să o accepte, atunci fie ar fi fost dați afară (demiteți), fie pur și simplu s-ar fi ridicat și ar fi părăsit această profesie.
Tyler: Ai fost și la vânătoare de comori. Ne vei spune despre acestea?
Tony: Cea mai notabilă vânătoare de comori a fost atunci când căutam nava portugheză veche de 500 de ani, numită „Flor do Mar”, în largul coastei Sumatrei de Nord. A fost foarte interesant și a durat aproape doi ani. Altă dată am fost angajat să găsesc aur de contrabandist scufundat în largul coastei Pakistanului de către guvernul pakistanez și asta a fost și asta destul de interesant.
Tyler: Cum ai trecut de la lucrul pentru companii petroliere la vânătoare de comori?
Tony: Colegul meu de cameră din Singapore cunoștea niște tipi care formau o echipă pentru a vâna o navă portugheză veche de 500 de ani care s-a scufundat în largul coastei Sumatrei de Nord (Indonezia), așa că m-a invitat să mă alătur lor. În acel moment, eram mai mult decât fericit să fac ceva diferit și interesant, în afară de munca obișnuită de tip câmp petrolier pe care o făcusem deja în ultimii câțiva ani.
Tyler: Înțeleg că ai fost odată deținut ilegal de un guvern străin. Ne povestiți puțin despre acel eveniment?
Tony: Ei bine, acesta a fost practic un caz în care am fost în locul nepotrivit la momentul nepotrivit plus ceva corupție și lăcomie compensate pentru o combinație în care nimeni nu și-ar fi dorit să fie prins în acel moment. Era în largul unei mici insule din Indonezia, unde aproape orice este valabil dacă circumstanțele se întâmplă să fie împotriva ta, așa cum a fost în cazul nostru.
Tyler: Ce fel de muncă făceai în acel moment și de ce s-a supărat guvernul indonezian?
Tony: Am făcut niște cercetări bune despre un naufragiu englezesc care se scufundase de pe o mică insulă în 1789, care pierduse zece cufere cu monede de aur și argint, așa că eu și un bun prieten de-al meu am vrut să mergem și să aruncăm o privire generală asupra zonei. vezi dacă proiectul a fost viabil sau nu. Din nefericire, cu câteva zile mai devreme, mai existaseră în acea zonă generală și alți tipi care foloseau explozibili pentru a salva o epavă de oțel, așa că, când poliția indoneziană ne-a văzut în acea zonă, a presupus că noi eram cei care făcusem salvarea epavei de oțel. . Prin urmare, ne-au luat și ne-au reținut pentru a fi int
erogați, dar chiar și atunci când și-au dat seama că nu suntem noi, au început să vadă semnele dolarului ca o cerință pentru a fi eliberați.
Tyler: Tony, cum îți vezi viața? Poveștile tale sună ca aventurile filmelor? În schimb, ți-ai dorit vreodată o viață liniștită?
Tony: Eu văd viața mea de scufundări comerciale ca o aventură și, când mă uit înapoi la toate acestea acum, pot spune sincer că mă bucur că am trăit-o. De asemenea, sunt bucuros că am supraviețuit prin unele dintre multele apeluri apropiate pe care le-am experimentat de mai multe ori. Acum că sunt mai mare îmi place viața liniștită, dar în acele vremuri mă bucuram de entuziasmul, explorările și aventurile prin care am trecut. Da, de fapt, cred că și cartea mea ar fi un film grozav! Haha.
Tyler: Tony, ce te-a determinat să scrii „Black Man Under the Deep Blue Sea”?
Tony: Cu mulți ani în urmă mi-am dat seama că este atât de ușor să uit lucrurile pe care le-am făcut în săptămâna anterioară, sau chiar în ziua precedentă uneori, așa că în ultimii douăzeci sau mai mulți ani țin un jurnal pentru că îmi place să-mi amintesc tot ce s-a întâmplat. pentru mine în viața mea. Nu este că plănuisem mereu să scriu povestea vieții mele, dar când am început să-mi amintesc și să recitesc despre acele aventuri sălbatice și incitante prin care trecusem, m-am hotărât că poate ar trebui să-mi scriu memoriile. Știam că, dacă cineva iubește entuziasmul, aventurile și umorul, ar trebui să-i placă să citească cartea mea.
Tyler: De ce ai ales să te evidențiezi ca un bărbat de culoare în titlu?
Tony: Sunt un american de culoare, așa că atunci când a venit să aleg titlul cărții mele a fost foarte ușor pentru mine. Am vrut să se explice de la sine (Omul Negru) și, de asemenea, să sune suficient de incitant pentru a atrage atenția cititorului (Sub marea albastră adâncă). Sper că am reușit asta.
Tyler: Cartea ta vorbește și despre lucrurile pe care le-ai învățat despre viață și despre oameni. Care ați spune că este „mesajul” lui „Black Man Under the Deep Blue Sea”?
Tony: Practic, ceea ce am experimentat în toată călătoria mea este că majoritatea oamenilor de diferite rase din întreaga lume vor doar să fie sănătoși, fericiți și să aibă dragoste în viața lor. Mesajul meu este că, indiferent de rasă sau sex, nu lăsa ignoranța sau oamenii geloși să te doboare sau să-ți spună ce „poți” și „nu poți” să faci în viață. Orice este posibil, așa că dacă vrei să faci ceva, ieși și fă tot posibilul și fă-o. Dacă cartea mea poate inspira doar o persoană din această lume, m-aș simți destul de mulțumit și fericit că am scris-o.
Tyler: Tony, ai vreun plan să scrii mai multe cărți?
Tony: „Black Man Under the Deep Blue Sea” este de fapt a doua mea carte tipărită. Prima mea carte se intitulează „Epave și comori scufundate în Asia de Sud-Est” și a venit ca rezultat al cercetărilor pe care le-am obținut în timpul căutării navei portugheze vechi de 500 de ani, „Flor do Mar”. După aceea am scris o carte electronică intitulată „Cannon Journal-Compilation of info on bronze Asian & European Type Cannons (1500-1800’s).” Dacă ești un pasionat de tunuri de bronz, atunci cu siguranță ți-ar plăcea această carte. Oricum, raspunsul la intrebarea ta este categoric DA.
Tyler: Din moment ce nu mai ești un scafandru de adâncime, cum îți ocupi timpul acum?
Tony: În acest moment, lucrez cu normă întreagă pentru o companie din Saint Petersburg, Florida, care face singurul sonar subacvatic 3D în timp real din lume. Asta mă ține destul de ocupat. De asemenea, vand online perna pentru schimbătorul de viteze pentru motocicletă și plănuiesc mai mult marketing pentru a putea, sper, să măresc vânzările, astfel încât să pot face asta cu normă întreagă într-una din aceste zile.
Tyler: Mulțumesc că mi-ai venit astăzi, Tony. Înainte de a pleca, le veți spune cititorilor noștri adresa site-ului dvs. web și ce fel de informații suplimentare ar putea găsi acolo despre cartea dvs.?
Tony: Cu plăcere, Tyler. Site-ul meu web este F60 și am mai multe informații despre istoria mea, câteva fotografii cu familia mea și, de asemenea, câteva sfaturi pentru scriitorii și inventatorii viitori de acolo. Sunt un inventator cu jumătate de normă, așa că există un link către invenția mea pentru perna schimbătorului de viteze pentru motociclete, Shiftcush. Există și un link către site-ul meu de tunuri de bronz. Bucurați-vă!
Tyler: Mulțumesc, Tony. Îți doresc multe alte aventuri.
Astăzi, Tyler R. Tichelaar, editor asociat al Reader Views, este încântat să i se alăture Tony Wells, care este aici pentru a vorbi despre noua sa carte „Black Man Under the Deep Blue Sea: Memoirs of a Black Commercial Diver in Southeast Asia”. PublishAmerica (2007), ISBN 9781424174225.