Acesta este un sonet foarte interesant despre iubire, ura și continuarea vieții cu numele cuiva. Acest sonet are o temă pro-life, care este articulată în cupletul final, cu perechea rimată dintre mine și tine.
Sonetul se articulează pe tema familiei și continuarea numelui familiei. Rândul #1 a abordat esența sonetului despre iubire. Vorbitorul și-a exprimat rușinea față de persoana în cauză, care a refuzat să iubească, ceea ce este scris astfel: „Pentru rușine! nega că ai dragoste față de cineva”. Lipsa de exprimare a iubirii este abordată în continuare în rândul # 2 ca fiind „improvizată”. Este cimentat în rândul #4 cu cuvintele, „Dar că tu nu iubești este cel mai evident”.
Copularea crimei și urii sunt unite în rândul #5 după cum urmează: „Pentru că ești atât de stăpânit de ură criminală”. Această cerere pentru persoana de a iubi este foarte aproape și dragă inimii scriitorului. Aparent, există o conspirație în proces pentru a răsturna starea de iubire la opusul ei de către subiect, așa cum este menționat în rândul # 6. Această acțiune este vizualizată ca una care va duce la ruinarea iubirii și este mărturisită în rândul # 7, ca astfel, „Căutând acel acoperiș frumos de ruinat”. Acoperișul frumos este cel al învelișului iubirii sau al învelișului în mantia iubirii.
Narcisismul este evident în această poezie și iubirea de sine este evidentă. Autorul credea că astfel de acțiuni vor duce la lipsa productivității. Lipsa de naștere a copiilor ca urmare a prieteniei masculine nu este productivă și, ca atare, este o dorință care ar trebui corectată așa cum se spune în rândul #8 al sonetului.
Linia # 9 a prezentat epifania sonetului. Este o cerere de schimbare a acțiunii, a stării de referință, a stării de spirit și/sau a sistemului de credințe. Se afirmă după cum urmează: O! schimbă-ți gândul, ca să mă răzgândesc.” Scriitorul a atestat că iubirea este mai bună decât ura și este calea de urmat.
La sfârșitul sonetului din rândul #14, subiectului se depune un efort de ultimă oră pentru a arăta dragoste și pentru a permite frumuseții să trăiască în loc de ură. Cuvintele sunt după cum urmează: „Acea frumusețe încă mai poate trăi în tine sau în tine”.
Evident, acest sonet a abordat problema iubirii. În plus, a plasat iubirea deasupra tuturor celorlalte pentru ca subiectul în cauză să urmeze și a atestat ca esența vieții peste moarte și a iubirii peste ură.