Jack Kerouac este unul dintre fondatorii de pionierat ai mișcării beatnik împreună cu Allen Ginsberg. Mișcarea beatnik este una confuză, deoarece a implicat o combinație de mistică de Paște, droguri și sex liber. Poate că a apărut din depresia implicării americane în Vietnam și Războiul Rece. L-am citit pe Kerouac: On the Road, dar nu am fost foarte impresionat de limbajul lui. Există foarte puține figuri de stil și descrierea este simplă.
Serpuirile minții ale lui Kerouac, precum și drumul său cu autostopul prin America sunt descrise în mod emoționant. Se spune că cartea este scrisă în limbajul Jazzului cu ritmurile ei sincopate, dar nu cred. Kerouac are un prieten Dean cu care se angajează în dialog. Kerouac se confruntă cu plictiseală extremă și greață. Există o revărsare de vinovăție existențială.
Sunt nedumerit până în adâncurile oceanului de ignoranța lui Kerouac despre filozofi. Continuă să mormăie despre Nietzsche, dar nu vorbește nimic despre filosofia lui, cum ar fi „Moartea lui Dumnezeu”, elementele apolline și dionisiace, melodia lui Apollo și ritmul și ritmul lui Dionysos care contribuie la realizarea dramei, în special a tragediei. Mă simt foarte dezamăgit de lipsa de cunoștințe a lui Kerouac și simt că întreaga mișcare Beatnik a fost una de petulă a adultului. Beatnicii erau interesați de misticismul oriental, în special de teoria Karmei și Reîncarnării. Aș dori să aduc în discuție o perspectivă creștină despre Karma. Căci numai Karma lui Hristos (Faptele) nu va face pe cineva să ajungă la mântuire. Mântuirea vine doar prin nașterea din nou în Hristos. Doctrina reîncarnării este absurdă. Cum se poate naște furnică în viața de apoi? Beatnikii erau pasionați de iarbă.
Cartea continuă de la o pagină la alta despre călătoriile lui Kerouac, toate fără sens, precum mitul Camus despre Sisif. Kerouac este renumit pentru femeie. Femeile sunt dezumanizate și tratate ca niște covorașe și covorașe. Romanul lui Kerouac nu are profunzime de caracter sau perspectivă psihologică. Nu există nicio urmă de ironie. Proza este plictisitoare și aglomerată. Nu există catarsis. Citind întregul roman, nu am dat peste o singură figură de stil. Călătoriile făcute de Kerouac sunt lipsite de caracter și sterile cu monotonie. Kerouac este indulgent cu beția și dopaj. Nu există nici un ton în roman și este rezultatul unei minți mediocre. Inițial am fost fascinat de mișcarea Beatnik. Dar sunt dezamăgit de scrisul lui. După ce am citit romanul: Am simțit o pală de întuneric.