— E târziu, spuse soția bătrânului.
„În fiecare noapte este târziu, la 23:00, la miezul nopții, la 3:00 și la 4:30”, a spus bătrânul.
În nopțile acum, strada din afara ferestrei lui era zgomotoasă, așa că citea până obosise, aștepta să devină liniște, iar când simțea acel moment, se întinsese în pat, simțea diferența. , adormit. Vecinii, noi vecini, proprietarul magazinului care vinde bere – fără licență să facă asta – străini, toți stând la micul magazin din colț, afară pe scaune lângă mese, rezemați de mașini, bând bere, cântând cântece, făcând zgomot, la toate orele de noaptea. Dar avea să fie trezit, mereu trezit, de bețivi, de claxonele mașinii și de muzica tare de la radiourile de la mașini. Avea să fie trezit de nenumărate ori pe parcursul nopții, în afară de a trebui să își facă ușurarea; și apoi era micuța doamnă grasă cu cinci câini alături, trebuia să-i scoată de trei ori pe noapte și alergau în parcul de peste drum, în grădina lui.
„Săptămâna trecută, bătrânul a încercat să se sinucidă”, a spus unul dintre cei doi bețivi care stăteau la marginea curbei de peste drum de casa bătrânului.
“De ce?” întrebă tovarășul său.
— Nu putea să doarmă.
“De ce nu?”
“Fara motiv.”
“De unde știi că nu a existat un motiv? De unde știi că a încercat?”
Cei doi bețivi stăteau pe marginea trotuarului, pe curbă bând două sticle de bere, privind casa bătrânului de peste drum, la fereastra de la etaj, unde dormea. Mai erau doi bețivi care dormeau sub un copac din parc, lângă colț, lângă magazinul de biciclete, doamna de lângă casa bătrânului, i-a scos cinci câini din apartamentul ei pentru a-și face datoria, pentru a se ușura. Și s-au dus direct spre grădina bătrânului, unde lumina arcului slab i-a luminat.
„Soția lui are grijă de el”, a spus unul dintre bețivi.
„Ce contează, dacă se plânge de tot zgomotul din acest bloc, se poate întoarce în America”, a spus al doilea beat.
„Ar fi bine să ne mișcăm înainte să se uite pe fereastră, crezând că suntem tâlhari și să ne împuște cu revolverul”.
Bătrânul se uită acum printr-o gaură pe care a făcut-o în perdele.
— Ce este dragă? a intrebat sotia lui.
— Bețivii ăștia din nou, de la magazin.
— Vei fi obosit dimineața dacă stai treaz toată noaptea.
„Oricum, nu ajung să dorm niciodată până când te trezești, se pare în zilele noastre.”
Bătrânul a făcut semn cu degetele în formă de pistol, către bețivi, nu l-au văzut, „mai puțin și mă întorc în pat”, i-a spus soției sale.
“Acum ce faci?” a intrebat sotia lui.
„Mai bețivi și doamna, nebuna de alături, le permite câinilor ei să folosească din nou grădina noastră ca toaletă”.
“Vino la culcare te rog.”
„Ei cred că am vrut să mă sinucid, Angel, în ziua în care paznicul mi-a spus așa, cât de prost, poți să crezi asta, am vrut să-i omor pe ei, nu pe mine!”
„De unde ar ști ei?”
„Doamna cu câinii, bârfește ea, inventează lucrurile, pentru a atrage atenția presupun.”
„Oh…ool”, a spus soția lui, cu o voce stinsă.
„Fără teamă pentru sufletul lor, fără respect, fără sânge în față”.
„Sunt obosit dragă, vino la culcare, te-ai agitat de nimic”.
„Spun că am o mulțime de bani și își doresc să mă întorc în America și cred că stau toată noaptea fără niciun motiv”.
— Presupun că da, dar ei nu au soții, tu ai.
„O soție nu ar fi bună pentru bețivi”.
— Nu le poți spune asta.
“Știu. Sunt fericit că sunt bătrân. Un bătrân este un lucru rar.”
„Nu întotdeauna, poate fi și un lucru urât.”
„Aș vrea să fie din nou liniște”.
Bătrânul se uită la parcul și la biserica de peste drum de la fereastra lui, trase draperiile înapoi, apoi se uită în stânga, în jos, spre magazin, unde erau patru bețivi, toți bea bere, rezemați de mașini.
— Când vor termina? remarcă bătrânul, aşteptând ca soţia să spună ceva, să-i răspundă, iar el s-a uitat la pat, ea adormise din nou. Apoi s-a uitat la ceas. Era ora 3:00. El s-a întins în pat peste o altă oră, și va fi liniște pentru o clipă, iar el va fi epuizat și s-a culcat, știa asta: „Presupun.” spuse în șoaptă, de parcă ar fi vorbit cu cel de-al doilea sine: „Totul e să îmbătrânești”.
17-04-2009 /dedicat vecinilor mei din San Juan Miraflores, Lima Peru
Versiune în spaniolă
Sentir un Momento Tranquilo
“Es tarde”, a spus la esposa del anciano.
„Cada noche es tarde, a las 11:00 de la noche, în la medianoche, a las 3:00 de la madrugada ya las 4:30 de la mañana” a spus el anciano.
Afuera de su ventana, ahora en las noches, la calle estaba ruidosa y por eso él leería hasta cansarse, așteaptă că este volviera tranquila și când el sentia ese memento, él se tiraría în la cama; el sentia la diferenta si atunci se quedaba dormido. Los vecinos, los nuevos vecinos, el dueño de la tienda vendiendo cerveza-sin licencia-a extraños, todos sentados afuera en sillas por las mesas en la pequeña esquina de la tienda, recostados en los carros, bebiendo cerveza, cantando canciones, haciendo bulla , toate la ore de la noapte. Por ello él se despertaría, siempre se despertaría, debido a los borrachos, a las bocinas de los carros ya la muzica alta de las radios de los carros. Él se despertaría multe veces durante las nights, por estos motivos, aparte de tener que ir al baño; y luego había una pequeña señora gorda de la casa del costado cu cinci perros, ella tendría că scoatese afuera de su casa tres veces în las noches și ellos correrían a su garden, that was por el parc cruzando la calle.
“La semana pasada el anciano trató de suicidarse”, a spus uno de los dos borrachos sentados al filo del sardinel que estaba cruzando la calle al frente de la casa del anciano.
“¿Por ce?” a întrebat su compañero.
“Nu putea dormi”
“¿Por ce nu?”
“No hay ninguna razón”
„¿Cómo es que sabes que no hay ninguna razón?” „¿Cómo es que sabes că el vrea să-l intenționeze?”
Los dos borrachos sentados al filo de la acera, encima del sardinel bebían dos botellas de cerveza, mirando a la casa del anciano al frente de la calle, mirando a la ventana del segundo piso, donde él dormía. Habían otros dos borrachos durmiendo bajo un árbol en el parque, cerca de la esquina, por la tienda de bicicletas; la señora de la casa contigua a la del anciano sacó a sus cinco perros para que hicieran sus necesidades, y ellos au fost direct al jardín del anciano, unde las luces del arco erau imbracate.
“Su esposa lo cuida”, dijo uno de los borrachos.
“Qué importa que él se queje de toată esa bulla en su cuadra, él poate volver a Norteamérica” a spus el otro borracho.
„Mejor nos vamos antes que él mire por su ventana, y nos dispare con su revolver pensando que somos rateros”.
El anciano ahora estaba mirando a través del hueco, care a făcut în sus cortinas.
“¿Qué es esto querido?” preguntó su esposa.
„Estos borrachos de nuevo, los de la tienda”.
„Estarás cansado mañana și te quedas despierto toată la noapte”.
„Nunca llego a dormir de toate formas hasta que tú te levantas, eso parece en estos días”.
El anciano hizo señas con sus dedos en forma de pistola a los borrachos, ellos no lo vieron, “un poco más y volveré a la cama” él le-a spus a su esposa.
“Ce este acum?” preguntó su esposa.
„Más borrachos y la señora, esa loca de la casa del costado, este dejando că sus perros usen nuestro jardín como si fuera su baño de nou”.
„Ven a la cama, por favor”.
“Ellos piensan que quise suicidarme, Ángel, el vigilante del día me
lo dijo, qué tontos, ¿puedes creerlo? ¡Quiero matarlo a ellos, no a mi!”
“¿Cómo lo sabrían ellos?”
„La señora de los perros, ella chismosea, inventa cosas, para llamar la atención me imagino”.
“Ah…ah…” a spus su esposa con una voz apagada.
„No tienen miedo por sus almas, no respeto, no tienen sangre en sus caras”.
„Estoy cansada querido, ven a la cama, tú te preocupas mucho por nada”.
„Ellos dicen că tengo un montón de dinero și desean că vuelva a Norteamérica, și piensan că sunt despierto toată noaptea fără nicio rațiune”.
„Me imagino que si, pero ellos no tienen esposas, tú si tienes”.
„Una esposa nu ar fi bueno pentru un borracho”.
„Nu poți să spui asta a lor”
“Lo sé. Estoy feliz de ser un viejo. Un anciano es una cosa rara”.
„Nu întotdeauna, poate să fie una dintre lucruri”.
„Desearía que fuera tranquilo de nou”.
El anciano miró desde su ventana al parque ya la iglesia al frente de su casa, había corrido las cortinas, luego miró a la izquierda, abajo hacia la tienda donde estaban los cuatro borrachos, todos tomando cerveza, recostados en los carros.
“¿Cuándo van a terminar?” recalcó el anciano, aşteptând că su esposa dijera algo, le răspunsea a él y luego miró hacia la cama, ella se había quedado dormida. El atunci miró al reloj, era la 3:00 de la mañana. Él se recunoaște în la cama într-o oră, afuera staría tranquilo por un memento și él estaría tan exhausto que se quedaría dormido, él lo sabía esto, “Me imagino…” él a spus în un susurro, ca și estuviera hablándose a sí mismo, “…que es todo sobre envejecer”.
17-Abril-2009 /dedicado a mis vecinos en San Juan Miraflores, Lima Perú