O poezie de Crăciun

Este cu o săptămână înainte de Crăciun și pe tot pământul, Totul nu este măreț

Oamenii caută adăpost și hrană,

Cornul Plenității i-a păcălit pe toată lumea.

Prețurile continuă să crească spre surprinderea tuturor.

Lumea pe care o cunoșteam a schimbat curentul, favorizând doar câțiva.

Oamenii nu mai sunt în siguranță în casele lor

Violența continuă să crească, cu arme de jur împrejur.

Prins într-un vârtej de birocrație guvernamentală

Acum toată lumea trebuie doar să aștepte.

Cea mai minunată perioadă a anului a devenit acum sumbră și rece.

Milioane au rămas acum singure

Foametea și bolile au luat stăpânire.

Oamenii continuă să moară fără vina lor.

Cei slabi și fragili nu sunt mai bine

Mâhnirea și durerea strigătelor lor nu se aud niciodată

Masele sărace încă abundă

Nu mai sunt vizibile puterilor.

Nu există înțelepciune de a pune un răgaz de la această rușine

Tempo-ul vieții se mișcă prea repede

Furtunile au fost în nu-și au locul lor

Societatea trebuie să se bazeze acum pe bunătatea.

O amintire a lucrurilor trecute trebuie să rescrie ziua.

Prea mult timp am lăsat lucrurile să se degradeze

Acum este timpul să reafirmăm credința

Lucrurile se vor îmbunătăți când ne vom uni.

Nevoile celor mulți au fost toate șterse

Tărâmul lor de realitate a fost de atunci strămutat

Nu mai sunt capabili să se descurce singuri

Prins într-un vid unde a mai rămas puțin

Acum forțați să ieșiți în stradă după evenimentele care se desfășoară

Nedumerite și perplexe, masele continuă să crească

Când bunăvoința și compasiunea ar trebui să se arate

Unde oamenii ar trebui să fie recunoscători în această perioadă a anului

Deși ne așteaptă vremuri grele, trebuie să fim recunoscători pentru lucrurile pe care le avem încă.

Acest lucru ar trebui să ne ofere o asigurare cu privire la ceea ce ar putea urma.

Acele momente ale festivităților trecute în care plăcerile vieții curgeau libere

Acum, sunt doar după gânduri despre luptele pe care trebuie să le înduram.

În acele momente de reflecție în care tuturor ne place să fim

Norii de furtună ai incertitudinii atârnă deasupra capului.

Frigul din aer de la vânturile reci din iarnă aduce puțin confort celor care stau la pândă

Așteptând briza blândă a unei schimbări de anotimp.

Ar putea spera să fie la orizont când vântul se întoarce?

Dacă e să vedem încă un an, vânturile schimbării mai bine să fie clare.

Îndepărtat de pătrunderea invențiilor de lăcomie și ură.

Unde omenirea își alege soarta.

Acum trebuie să mergem cu vigoare și grabă cu scopul de a ne recâștiga credința

Acea umanitate va ieși triumfătoare din strânsoarea disperării.

Să ne bucurăm de întinerire și să sperăm că această perioadă a anului ar trebui să o aducă mereu.

Pentru a ni se refuza oportunitatea speranței și a mântuirii, trebuie să expulgem.

Pentru că în această perioadă a anului trebuie să ne amintim

Scopul nostru mare este să aducem bucurie de sărbători.

Leave a Comment