O analiză stilistică se preocupă în primul rând de funcția limbajului în sine, factor care o deosebește de domeniul mai larg al criticii literare. Pentru a evalua creativitatea sau caracterul literar al unui text, o examinare atentă a limbajului pe care autorul a folosit-o este de o importanță capitală.
Romanul ca gen literar nu se pretează cu ușurință analizei stilistice. Acest lucru se datorează în mare parte lungimii sale. Așteptări mari în special, este o lucrare oarecum îndelungată și complexă, o narațiune care ar consuma enorm de mult timp și ar fi imposibil de analizat pagină cu pagină. Prin urmare, este necesară o abordare mai concentrată, o explorare care se concentrează pe o mică secțiune sau un extras din narațiune, spre deosebire de întreaga carte.
Unul dintre cele mai esențiale evenimente ale Așteptări mari apare în capitolul 8 al primului volum, unde Pip vizitează Satis House pentru prima dată și îi întâlnește pe domnișoara Havisham și Estella. Următoarea analiză examinează scena în care protagonistul este lăsat să exploreze terenul casei.
Deși se bazează parțial pe experiențele sale din copilărie, romanul lui Dickens nu este o autobiografie, totuși alegerea arhitecturii discursului conferă narațiunii sale o aromă distinct autobiografică. Acest lucru este evident pe parcursul acestei secțiuni, cum ar fi cu versul „Am scăpat de sentimentele mele rănite pentru acea vreme, lovind-le în peretele fabricii de bere și răsucindu-le din păr” (p.62). Descrierea de mai sus ilustrează natura complexă și dualistă a perspectivei narative a lui Dickens, unde îl vedem pe adultul Pip retrospectiv în ceea ce privește comportamentul eului său din copilărie. Cu toate acestea, descrierea acțiunilor băiatului Pip are o instantaneuitate, creată parțial prin utilizarea participiilor prezente „kicking” și „twisting”.
Descrierea este, de asemenea, pusă în prim plan, atât prin abaterea lingvistică, cât și prin paralelism. Sentimentele unei persoane sunt un concept abstract, dar aici sunt descrise ca și cum ar fi o entitate fizică, ceva care poate fi lovit cu piciorul sau răsucit. De asemenea, participiile prezente sunt conectate în continuare prin asonanță, cu repetarea sunetului „i” atât în „lovitură”, cât și în „răsucire”. Această utilizare inteligentă a limbajului demonstrează natura dualistă a vocii narative, evidențiind discrepanța dintre copil și adult Pip. Băiatul este cel care experimentează direct fiecare episod narativ, dar omul este capabil să folosească o amintire matură și sofisticată a evenimentelor, dovedite aici prin utilizarea metaforică a limbajului.
Primul plan are loc pe tot parcursul scenei, atât prin deviație lingvistică, cât și prin paralelism. Al doilea paragraf se mândrește cu o abundență de structuri gramaticale repetate. Configurația sintactică a propoziției „nu erau porumbei în porumbel” (p.62) este precis reiterată de trei ori cu subiectul gramatical „porumbei” și obiectul „porumbel” modificate de fiecare dată în cadrul unei singure propoziții. Prin urmare, cuvântul „nu” apare de cinci ori în total în acest paragraf, dând scenei un aspect negativ. Această repetare simplistă este foarte eficientă în a pune în prim plan starea de abătut a copilului Pip. Prin paralelismul lingvistic, este posibil să privim grădina neglijată ca o reflectare concretă a sentimentelor lui Pip în acest moment.
Aceste gânduri sumbre ale lui Pip au fost aduse de Estella în scena premergătoare acesteia, în care comportamentul ei disprețuitor față de el, exprimat deschis atunci când îl denunță „pentru un băiat prost, neîndemânatic, muncitor” (p.59) a făcut brusc el conștient acut de statutul său josnic în societate. Clasa socială este o temă centrală în Așteptări mariilustrat parțial cu noua dorință a lui Pip de a se ridica peste nivelul unui fierar, profesia cumnatului său mai mare Joe Gargery.
Prin scalarea sistemului de clasă, Pip presupune, de asemenea, că acest lucru îl va face mai atrăgător pentru Estella, care, chiar și în acest stadiu incipient, este oarecum evident că este îndrăgostit, evidențiat în descrierea „părul ei destul de șaten” (p.63). ). Cu toate acestea, ea este descrisă ca fiind foarte îndepărtată de Pip, evident în rândul „Estella pleca de la mine chiar și atunci” (p.63). Luând în considerare acest lucru din perspectivă stilistică, conceptul lingvistic de deixis atrage atenția cititorului asupra motivului pentru care confirmă în mod efectiv îndepărtarea Estellei de Pip. Deixis este un termen folosit de lingviști pentru a descrie expresii care indică distanța dintre indivizi și poate funcționa atât la nivel fizic, cât și la nivel social, vizibil în rândul de mai sus. Estella se arată a fi îndepărtată fizic de Pip, transmis prin cuvântul „departe”, dar și social, în ceea ce privește sistemul riguros de clasă care îi separă pe cei doi.
Problema clasei sociale este pusă din nou mai târziu în scena cu reapariția Estellei. Ea este înfățișată aici aproape ca și cum ar fi fost temniceri, iar Pip prizonierul ei, evidențiat în replica „Am văzut-o pe Estella apropiindu-se cu cheile, să mă lase afară” (p.63) Acest lucru servește la scăderea subtilă a statutului protagonistului și mai mult. , dincolo de cel de „băiat muncitor” și până la același nivel ca un condamnat ca Magwitch.
„Privirea triumfătoare” pe care Estella i-o dă lui Pip este oarecum ambiguă. Este clar, totuși, că ea nu este respinsă fără rezerve de el, ci, în schimb, pare să se bucure de mâinile sale aspre și cizmele groase (indicatori tangibili ai statutului său de clasa inferioară) verificate de cuvântul „bucurat”.
Urmează apoi un segment de dialog între Estella și Pip, scurtul schimb reprezentat sub forma „discursului direct”. Aici dialogul unui personaj este portretizat direct pe măsură ce este rostit, fără intervenția naratorului. Discursul exact al unui anumit personaj este cuprins între ghilimele. Folosirea de către Dickens a vorbirii directe creează un sentiment de imediatitate în narațiune. Estella îl batjocorește pe Pip: „De ce nu plângi?” (p.64) nu se adresează deschis protagonistului de pe pagină; prin urmare, cititorul este brusc împins în poveste și împărtășește disconfortul lui Pip.
Un punct important de subliniat despre utilizarea dialogului în Așteptări mari cu toate acestea, datorită arhitecturii discursului romanului, în care naratorul este și un personaj al romanului, cititorul citește în esență amintirea lui Pip despre schimburile vorbite. Veridicitatea acestor amintiri este, prin urmare, îndoielnică, mai ales în acest caz când au avut loc cu mult timp în urmă în trecutul naratorului adult.
Ultimul paragraf al capitolului este un punct critic al narațiunii din romanul lui Dickens. Înfățișează conștientizarea completă a lui Pip și suferința ulterioară în ceea ce privește statutul său de jos în societate, încapsulate în clauza finală a ultimei propoziții, atunci când el afirmă că „era într-un mod prost și prost de viață” (p.64). Experiențele băiatului Pip la Satis House l-au luminat într-o lume dincolo de forja fierarului. Ele constituie începuturile marilor sale așteptări, precum și disprețul său tot mai mare față de Joe, exprimat deschis mai târziu în poveste, dar exemplificat aici prin comentariul „Am căzut într-un obicei disprețuitor de a-i numi pe ticăloși Jack” (p.64), care cumnatul lui amabil îl învățase să facă și pentru care Estella îl batjocorise mai devreme.
Modul în care Pip ajunge la această concluzie extrem de negativă a lui însuși poate fi dezvăluit prin aplicarea analizei stilistice. Abordând propoziția de începu
t a paragrafului final dintr-o perspectivă gramaticală, este clar că Estella este subiectul propoziției și Pip este obiectul. Acest lucru se datorează faptului că o referire la ea, „ea” apare înaintea referirii la protagonist, „eu”. Se arată că râde „disprețuitor” în timp ce îl împinge afară în stradă. Aceasta este una dintre multele secvențe din primul volum al Așteptări mari care îl înfățișează pe Pip ca un personaj asupra căruia sunt efectuate acțiuni, spre deosebire de un individ care face acțiuni asupra altora.
O scriere excelentă nu se realizează întâmplător, ci apare încet printr-o atenție meticuloasă la detalii. O analiză stilistică a unui text poate dezvălui numeroasele moduri în care un autor manipulează limba pentru a obține efectul dorit. Din această scurtă analiză este evident modul în care Dickens a folosit o varietate de strategii lingvistice pentru a îmbogăți limbajul Așteptări mari. Toate aceste strategii demonstrează o inventivitate sau creativitate în romanul său.