Sufletele din Purgatoriu aveau să se înfățișeze Sfintei Margareta de Cortona și o roageau să-și ofere toată suferința pentru a le diminua durerea și angoasa. În special, au fost doi negustori care au fost uciși pe drum și au murit pe neașteptate, fără a fi restituit celor cu care au tratat nedrept, înșelându-i în viață. Moartea venise peste ei atât de neașteptat, încât nu avuseseră timp să meargă la un preot și să-și mărturisească păcatele.
Ei au spus că numai prin Harul lui Dumnezeu, cu Îndurătoarea Sa îndurătoare și cu mijlocirea Mamei Sale cele mai scumpe, au putut să facă un act de regret de ultimă oră, înainte de a-și lua ultima suflare și au fost scutiți de osânda veșnică. Ei au rugat-o acum să-i ajute, deoarece suferința lor era chinuitoare, să plătească pentru greșelile pe care le-au comis împotriva oamenilor care aveau încredere în ei. I-au spus lui Margaret că nu vor avea nicio scutire până când aceste datorii nu vor fi plătite pe pământ. S-ar duce ea la familiile lor și le-ar cere să-și repare cei pe care i-au înșelat, dându-le înapoi toți banii pe care i-au luat pe nedrept de la ei. După ce i-a împărtășit Sfintei noastre unde le putea găsi, sufletele negustorilor au dispărut. Margaret și-a îndeplinit dorințele și sufletele nu au mai reapărut.
Margareta nu a arătat doar dragoste și compasiune nemuritoare pentru toate Sufletele sărace din Purgatoriu, ci și cu pasiune pentru mama și tatăl ei decedați, tatăl care i-a respins pe ea și pe fiul ei și cea mai neiubitoare mamă vitregă care a arătat atât de puțină caritate față de ea. . Nu a încetat niciodată să-și ofere toată suferința pentru ei; a sacrificat somnul atât de necesar; ea a înmânat Domnului Sfintele ei scumpe și scumpe Împărtășanțe și toate Liturghiile la care a participat cu cea mai mare evlavie pentru eliberarea lor din Purgatoriu. Domnul a auzit-o pe mica Lui mireasă; El i s-a arătat și a declarat, din cauza cererilor ei, nu numai că ar fi diminuat perioada nemăsurată de suferință, dar și părinții ei ar fi trebuit să îndure, prin rugăciunea ei că au fost eliberați din Purgatoriu și se aflau în Paradis.
Oare Margareta era plină de compasiune și grija față de Bietele Suflete din Purgatoriu, oferind toată mortificarea și suferința ei pentru eliberarea lor, pentru că se simțea atât de mare păcătoasă? Nu cunoaștem cele mai interioare regiuni ale inimii ei; știm doar că atunci când era pe moarte, a văzut o Armată de Suflete care fusese eliberată din Purgatoriu formând o gardă de onoare, o escortă regală în Rai. Pe patul ei de moarte, ea devenise răpită de extaz și când a venit pentru scurt timp, ea a împărtășit celor din jurul patului ei, cum Domnul i-a arătat o oaste prețioasă de sfinți despre care El a spus, prin rugăciunile și mortificarea ei, că sunt cu El și Tatăl Său în Paradis.
Copyright (c) 2011 Bob and Penny Lord’s Site