Ați văzut vreodată o grădină japoneză autentică? Ei bine, am avut șansa să-l văd pe cel din Monaco și am fost și eu foarte impresionat. Vrei să gusti puțină cultură japoneză? A păși pe acest teren înseamnă a evada din lumea reală într-un tărâm fantastic. Te afli dintr-o dată într-un cadru natural tipic japonez, precum cele pe care le vezi în picturile minunate. Singurul lucru care lipsește este ceața. În schimb, soarele mediteranean dezvăluie toate detaliile minute într-o lumină caldă.
Cu grădinile japoneze, ceea ce vezi nu este totul; suprafața lucrurilor este simpla reflectare a psihicului unei culturi străvechi. Trebuie să fii literalmente „cultivat” în această direcție pentru a aprecia cel mai bine valoarea acestei arte. (ceea ce eu însumi nu eram la momentul vizitei mele! Și a fost păcat că nu știam ce să caut și ce să analizez mai bine!) Se poate vorbi de o filozofie a grădinăritului venită din Japonia antică. Grădinăritul japoneză este o artă care se află dincolo de aranjamentele vegetației, apei și pietrei, dar este plină de simboluri:
* Koko – venerația epocii atemporale;
* Shizen – evitarea artificialului;
* Yugen, sau întuneric – implică misteriosul sau subtilul;
* Miegakure – evitarea expresiei complete
Percepția naturii este diferită în cultura japoneză de cea europeană. În loc să privească natura doar ca pe ceva ce trebuie subjugat și transformat conform idealului de frumusețe creat de om, japonezii au dezvoltat o legătură strânsă cu natura, considerând-o sacră, un aliat în a pune mâncarea pe masă și un ideal de frumos în sine. De aceea grădinile japoneze sunt sinteza naturii în miniatură în loc de corectare a naturii ca în grădinile europene.
De fapt, designul grădinilor japoneze provine de la modelul chinezesc. Istoria merge înapoi în timp, în jurul anului 100 î.Hr., când împăratul Chinei, Wu Di din dinastia Han, a înființat o grădină care conținea trei insule mici, mimând Insulele Nemuritorilor, care erau principalele zeități taoiste. Un trimis al Japoniei a văzut-o și a dus ideea în Japonia, îmbunătățind practicile japoneze existente.
Grădina japoneză din Monaco a fost proiectată la cererea Prințului Rainier, care și-a îndeplinit astfel o dorință pe care Prințesa Grace și-a exprimat-o de-a lungul vieții. Grădina a fost proiectată de arhitectul peisagist Yasuo Beppu, are 7.000 de metri pătrați, construcția ei a durat 3 ani și a fost inaugurată în 1994.
Elemente specifice
* Peretele (Heï) cu un gard intermediar din bambus (Takégaki) care reprezintă fragilitate și simplitate.
* Poarta principală (Shô-mon)
* Lampioanele de piatră (Tôrô) – fiecare având caracteristici speciale diferite;
* Lacul (Iké) cu pești mari și aurii.
* Fântâna de piatră (Fusen-Ishi)
* Terasa acoperită (Kyukeïjo)
* Insulele (Shima) – reprezintă două animale longevive – broasca țestoasă și macaraua, simboluri ale complementarității exprimate
* Casa de ceai (Chatshitsu) – numită Grădina Grației (Ga-én)
* Peisajul uscat (Karésansui) – chintesența Cosmosului
* Belvedere (Azumaya) – o casă pe un deal care permite vedere în toate cele patru colțuri
* Cascada (Taki) – simbolizează puterea Omului și a Naturii, contrastând cu orizontalitatea lacului.
* Podul roșu arcuit (Taïkobashi) – este roșu, culoarea fericirii și este îngust astfel încât să îngreuneze accesul pe insula divină.
Sunt măslini, cireși, conifere, azalee, rododendroni și camelii, o vegetație variată, bogată, de origine mediteraneană, sud-americană, australiană, africană și asiatică, tăiată după tradiția japoneză.
Plimbându-te prin aglomeratul Monaco, cu toată piatra, oțelul și sticla lui, poți găsi în Grădina Japoneză o oază de liniște, verde, în care chiar și marele număr de turiști trec neobservați, rătăcind pe potecile întortocheate, prin desișul grădinii.