„Dacă oferim hrană pentru trupul care este perisabil, cu siguranță, este datoria noastră principală să oferim hrană pentru sufletul care este nepieritor și o astfel de întreținere se găsește în Rugăciune.” — MKGandhi
Rugăciunea este însuși sufletul și esența religiei și, prin urmare, rugăciunea trebuie să fie chiar miezul vieții omului, pentru că niciun om nu poate trăi fără religie. Sunt unii oameni în lume care, în egoismul rațiunii lor, declară că nu au nicio legătură cu religia. Dar este ca și cum un bărbat spune că respiră, dar că nu are nas.
Fie prin rațiune, fie prin instinct, fie prin superstiție, omul recunoaște un fel de relație cu Divinul. Rugăciunea este miezul vieții omului, deoarece este partea cea mai vitală a religiei. Dar rugăciunea nu este un simplu exercițiu al cuvintelor sau al urechilor, nu este o simplă repetare a unei formule goale. Orice cantitate de repetare a numelui Rama este zadarnică dacă nu reușește să stârnească sufletul. Este mai bine în rugăciune să ai o inimă fără cuvinte decât cuvinte fără inimă. Trebuie să fie un răspuns clar la spiritul care tânjește după el. Și, așa cum un om flămând savurează o masă copioasă, un suflet flămând va savura o rugăciune sinceră.
„El, care a experimentat magia rugăciunii, se poate descurca fără mâncare zile întregi împreună, dar nici un moment fără rugăciune”. „Nu există pace interioară fără rugăciune”.
Există o luptă eternă în sânul omului între puterile întunericului și ale luminii, iar cel care nu are ancora rugăciunii pe care să se bazeze va fi o victimă a puterilor întunericului. Omul rugăciunii va fi împăcat cu sine și cu lumea întreagă; omul care se ocupă de treburile lumii fără o inimă plină de rugăciune va fi nenorocit și va face și lumea mizerabilă.
Începe-ți, așadar, ziua cu rugăciunea și fă-o atât de plină de suflet, încât să rămână cu tine până seara. Închideți, ziua cu rugăciune ca să aveți o noapte liniștită, fără vise și coșmaruri. Nu vă faceți griji pentru forma rugăciunii. Să fie orice formă, ar trebui să fie astfel încât să ne pună în comunicare cu Divinul. Numai că, oricare ar fi forma, nu lăsa duhul să rătăcească în timp ce cuvintele rugăciunii curg din gura ta.
“Nu există pace fără harul lui Dumnezeu și nu există harul lui Dumnezeu fără rugăciune. De aceea vă rog tuturor să respectați obiceiul rugăciunii. Rugăciunea trebuie să vină din inimă.”
„Plătitorul este cheia dimineții și șurubul serii”.
Toate lucrurile din univers, inclusiv Soarele, Luna și Stelele, respectă anumite legi. Fără influența restrictivă a acestor legi, lumea nu ar continua nici măcar un moment. Veți face bucăți dacă nu vă impuneți un fel de disciplină, iar rugăciunea este o disciplină spirituală necesară.
„Rugăciunea din inimă îți calmează nervii, smerește și arată clar următorul pas.”
Va fi întuneric, dezamăgire și chiar mai rău; dar trebuie să avem suficient curaj să luptăm împotriva tuturor celor de acolo și să nu cedem lașității. Nu există o retragere pentru un om de rugăciune.
A te închina lui Dumnezeu înseamnă a cânta lauda lui Dumnezeu. Rugăciunea este mărturisirea nevredniciei și a slăbiciunii cuiva. Dumnezeu are o mie de nume, unii Îl numesc Rama, alții Krishna, alții Îl numesc Rahim și totuși unii Îl numesc Dumnezeu. Toți se închină aceluiași duh; dar, deoarece toate alimentele nu sunt de acord cu toate, toate numele nu atrag pe toți. Închinarea rugăciunii nu se face cu buzele, ci cu inima. Și de aceea poate fi executat în egală măsură de mut și de bâlbâit. Rama nu a fost doar pe buzele lui Hanuman, ci a fost tronat în inima lui.
Nu putem ști niciodată dacă o rugăciune a dat sau nu rezultatul dorit. Rugăciunea nu este niciodată zadarnică, dar nu putem ști care este rodul ei.
Când un om este jos, se roagă lui Dumnezeu să-l ridice. Nu, Dumnezeu nu are nevoie de reamintire. El este în toată lumea. Nimic nu se întâmplă fără permisiunea lui. Este o amintire pentru noi înșine că suntem neputincioși fără sprijinul lui.
Rugăciunea este și mai esențială pentru bunăstarea sufletului decât hrana pentru întreținerea trupului.