Caju este o nucă foarte populară aparținând familiei Anacardiaceae. Numele englezesc de caju provine dintr-un cuvânt portughez. Este bine cultivat în climatele tropicale pentru nuca caju și merele caju. Numele Anacardul se referă la forma fructului care seamănă cu o inimă inversată. Arborele de caju este mic, veșnic verde și atinge o înălțime de 10-12 metri cu un trunchi neregulat. Frunzele sunt oarecum în formă de spirală, texturate de piele, eliptice până la ovate și măsoară aproximativ 4-22 cm în lungime și 2-15 cm în lățime, cu o margine netedă. Florile sunt purtate într-o paniculă sau corimb care măsoară 26 cm lungime. Florile sunt verzi, dar mai târziu devin roșii cu cinci petale subțiri, acute și au 7-15 mm lungime. Fructul arborelui de caju este un fruct accesoriu care are o structură în formă de pară, care se dezvoltă din pedicelul și receptaculul florii. Fructul este cunoscut sub numele de măr caju și maranon în America Centrală. Fructul este palid și devine roșu după coacere și are 5-11 cm lungime. Fructul este comestibil cu un miros dulce și gust dulce. Pulpa mărului caju este suculentă, dar coaja este fragilă, așa că creează dificultăți în transport.
Adevăratul fruct al arborelui de caju este o drupă în formă de rinichi care se dezvoltă la capătul mărului de caju. Drupurile se dezvoltă mai întâi și apoi pedicelul se extinde în măr caju. În cadrul fructului există un singur fruct cunoscut sub numele de nucă de caju. În sens botanic, nuca caju este de fapt sămânța. Sămânța este înconjurată de o coajă tare care conține rășină fenolică alergenă, acid anarcadic și un puternic iritant al pielii. Natura chimică a iritantului pielii este exact similară cu cea a uleiului alergen cunoscut sub numele de urushiol. Unii oameni sunt alergici la nucile de caju, dar nucile sunt mai puțin alergice în comparație cu alte nuci și arahide. Caju este de fapt originar din Brazilia, dar meritul pentru introducerea acestei nuci în India revine portughezilor. Din India, fructele s-au răspândit în Asia de Sud-Est și Africa. Lichidul de coajă de caju (CNSL) este un produs secundar produs în urma procesării nucilor de caju bogate în acizi anacardici. Lichidul este foarte eficient în tratamentul abceselor dentare cauzate de bacteriile Gram pozitive. Scoarța este răzuită și înmuiată și fiartă și folosită pentru tratarea diareei. Guma obtinuta din copac se foloseste la lacuire. Semințele sunt măcinate pentru a face pulberi care să fie folosite ca antivenin împotriva mușcăturilor de șarpe. Uleiul de nuci are proprietăți antifungice. Acidul anacardic este utilizat pentru producerea cardanolului care este folosit ca material de frecare și de acoperire.
Nuca caju este folosită ca o gustare populară, care este fie sărată, fie cu zahăr. Nucile sunt, de asemenea, acoperite cu ciocolată și sunt ceva mai ieftine decât alunele și migdalele. Nuca este, de asemenea, un agent important în bucătăria thailandeză, chineză și indiană. În bucătăria indiană sunt folosite pentru garnitura dulciurilor, precum și pentru alte preparate. În India, în special în Goa, mărul de caju este măcinat, iar sucul obținut este păstrat pentru fermentare timp de 2-3 zile. Sucul fermentat suferă apoi o dublă distilare, rezultând producerea unei băuturi numite feni. Nucile sunt o sursă bună de energie, carbohidrați, zaharuri, grăsimi, proteine, fibre alimentare, complex de vitamina B, vitamina C, calciu, magneziu, fosfor, zinc și fier. Grăsimile și uleiurile prezente în uleiul de caju conțin 54% grăsimi mononesaturate, 18% grăsimi polinesaturate și 16% grăsimi saturate și 7% acid stearic.