Introducere
În zilele noastre, managementul banilor are un nivel mai mare de importanță. Bugetarea joacă un rol important în controlul operațiunilor într-un mod eficient și eficient. Practic, bugetarea este împărțită în două entități diferite și anume entități publice și entități private. Este important să se împartă bugetarea în clase, deoarece întregul proces de bugetare implică diferite organisme din sistemul guvernamental. Implicarea diferitelor organisme este necesară pentru unele etape ale bugetării și anume pregătirea, negocierea și aprobarea. Mai mult, joacă, de asemenea, un rol important în aprobarea cheltuielilor după finalizarea alocării bugetare. Comparativ cu sectorul privat, acest sistem de bugetare este mai complex.
Sistemul tradițional de bugetare a oferit o mulțime de contribuții guvernului. Cu toate acestea, metodele sunt considerate a fi nepotrivite, deoarece afacerile cresc mai repede. Timp de mai bine de 30 de ani, guvernul a folosit multe abordări diferite de bugetare, cum ar fi Bugetarea cu elemente rând, Bugetarea programului și Bugetarea PPBS. Aceste metode tradiționale de bugetare oferă avantaje, dar în ultimul timp se constată că nu reușesc să satisfacă cererea afacerilor. Sistemele tradiționale de bugetare prezintă doar puține informații factorilor de decizie; de obicei, se estimează cheltuielile viitoare pe baza planului bugetar anterior. Cu numeroasele puncte slabe pe care le oferă bugetarea tradițională, organizațiile consideră că aceste instrumente nu sunt capabile să le ajute să atingă obiectivele mai eficient.
Pentru a ajuta națiunile în curs de dezvoltare să își restructuraze procesul de bugetare și cheltuieli, Banca Mondială a creat un nou model de sistem de bugetare. Noul model a determinat sectorul public să înțeleagă și să adopte în cele din urmă noul sistem de bugetare.
Această nouă metodă de bugetare apare pentru a îmbunătăți cea tradițională. Acest nou model evaluează că vechile modalități de analiză și utilizare a cifrelor bugetare nu sunt suficiente. În metoda tradițională, analiza bugetului este considerată a fi foarte simplă. Organizațiile își construiesc doar proiectele pe termen lung și împart proiectele în bugetul anual estimat. Apoi, cifrele bugetare sunt comparate cu rezultatele proiectului. Această metodă are unele dezavantaje, în special în ceea ce privește modul de ajustare a cifrelor bugetare similare pentru perioadele următoare.
Această nouă abordare a sistemului de bugetare oferă o sofisticare față de cea tradițională. Pentru a descrie modul în care funcționează această nouă metodă, proiectul guvernamental de îmbunătățire a bunăstării copiilor într-o zonă îndepărtată poate fi un exemplu. Pentru acest proiect pe termen lung, guvernele trebuie să decidă obiectivele și activitățile necesare pentru atingerea scopului.
Pentru a atinge obiectivele proiectului, guvernul poate face îmbunătățiri în școli și poate trimite formatori pentru a reuși programele educaționale. Proiectele pe termen lung au fost apoi defalcate în bugete anuale care combină cifre monetare. Când proiectele pe termen lung sunt finalizate, metoda tradițională de măsurare a succesului proiectului este prin calculul decalajului dintre buget și banii cheltuiți.
Noua abordare de bugetare oferă metode mai sofisticate, dar obiectivele de atins sunt și mai dificile. Guvernele ar trebui să fie sigure dacă au avut succes în a ajuta copiii din zona îndepărtată. În plus, guvernele ar trebui să poată determina costul așteptat.
Bugetare bazată pe performanță
Noul sistem de bugetare pe care unele națiuni încep să-l adopte se numește Sistem de bugetare bazat pe performanță. Acesta este un sistem de bugetare care leagă finanțarea organizațiilor din sectorul public de obiectivele așteptate. Cu alte cuvinte, se poate spune că sistemul de bugetare de performanță este o modalitate de a aloca buget pentru atingerea obiectivelor anumitor proiecte. Prin urmare, cheia acestui nou sistem de bugetare este „rezultatul”.
Acest nou sistem de bugetare are anumite scopuri. Primul scop este de a comunica rezultatul așteptat al unei alocări bugetare. Între timp, al doilea scop este de a lega bugetul și rezultatele proiectului. Există cinci pași în bugetarea bazată pe performanță: (1) stabilirea rezultatelor așteptate; (2) selectați măsurarea rezultatului proiectului; (3) definirea unui scop; (4) să furnizeze o descriere scrisă a rezultatului proiectului; (5) efectuează consecințe.
Acest nou sistem de bugetare oferă și câteva beneficii:
1. Concentrează resursele către cel mai important rezultat. Astfel, crește eficacitatea operațiunilor guvernamentale.
2. Guvernul ar fi mai responsabil în decizia programului care afectează rezultatul bugetar.
3. Îmbunătățiți înțelegerea problemelor importante.
Realizarea PBB
Bugetarea bazată pe performanță necesită indicatori cheie de performanță. KPI este o tehnică folosită de o organizație pentru a evalua succesul anumitor proiecte. Pentru a alege KPI-urile potrivite, o organizație ar trebui să înțeleagă aspectele care sunt importante pentru ei. În unele organizații, selecțiile indicatorilor de performanță sunt adesea similare cu tehnicile care sunt utilizate pentru a evalua starea curentă a unei afaceri și activitățile sale principale.
Bugetarea bazată pe performanță leagă indicatorii de performanță stabiliți de o organizație de resurse. Acest proces este aproape același cu cadrul de management al performanței corporative (CPM) în care sunt măsurate planurile de proiect. Aceste două cadre oferă asemănări de politici care merită analizate. Din păcate, cadrul CPM nu primește prea multă atenție în domeniul bugetării bazate pe performanță. Fundația tehnică a cadrului CPM este de fapt un mijloc excelent de a explica o abordare mai bună de bugetare care se adresează sectorului public și companiilor comerciale.
Provocări ale sistemului de bugetare bazată pe performanță
Această nouă metodă de bugetare este considerată a fi o inițiativă adecvată pentru toate țările. Cu toate acestea, țările trebuie să evalueze unele aspecte înainte de a implementa această nouă metodă de bugetare. Este important să se evalueze guvernanța, resursele umane și situația actuală a managementului financiar public.
Implementarea acestui sistem de bugetare tocmai a început în unele țări în curs de dezvoltare; unul dintre ei este Indonezia. Pentru a face procesul de implementare mai ușor, Indonezia poate învăța experiența altor țări în implementarea acestei metode de bugetare.
În adoptarea noului sistem, există provocări cu care se confruntă Indonezia:
1. Parlamentul joacă un rol important în stabilirea politicilor bugetare și în elaborarea bugetului anual.
2. Guvernul întâmpină dificultăți în măsurarea indicatorilor de performanță.
Există mai multe provocări în acest proces, dar vestea bună este că națiunile în curs de dezvoltare, precum Indonezia, încep să-și reformeze sistemul bugetar. Indonezia se află într-un stadiu incipient al implementării acestui sistem, dar s-au înregistrat câteva progrese. În prezent, această națiune a fost selectată ministere pilot pentru a sprijini implementarea acestei noi metode bugetare. A fost stabilit un nou cadru legal și a fost desemnată Direcția Generală de Buget a Ministerului Finanțelor din Indonezia pentru a reuși reforma bugetară.