Elemente ale discuțiilor de grup
Discuția de grup este o formă de conversație la care participă mai mulți membri ai unui grup și își exprimă opiniile asupra unui subiect de natură controversată. Fiecare membru își exprimă opinia asupra subiectului care este anunțat la momentul respectiv. Nu este planificat în prealabil și este o conversație spontană între străini. Ofițerii de la diferite niveluri din diferite organizații trebuie să ia parte la întâlniri și conferințe și sunt chemați să-și exprime opiniile într-un timp scurt.
Principalele caracteristici ale discuțiilor de grup sunt următoarele:
1) Scopul discuției în grup: – Scopul discuției în grup este de a încuraja membrii unui grup să-și exprime ideile cu privire la un anumit subiect într-un timp scurt, în vederea găsirii unei soluții la o problemă. Ea trezește interesul și stimulează puterea de gândire a membrilor grupului și stimulează puterea de gândire a membrilor grupului, astfel încât aceștia să poată discuta natura controversată a subiectului cu colegii lor într-o manieră nepasională și într-o atmosferă calmă.
2) Avantajele discuțiilor de grup: (a) Membrii își renunță la timiditate și învață să vorbească în grup.
(b) Ei învață multe lucruri noi și astfel cunoștințele lor sunt sporite.
(c) Stimulează gândirea. Membrii învață să-și clasifice gândurile și să renunțe la ideile irelevante.
(d) Calități ale încrederii în sine. Vigilență mentală, mod de a se afirma, arătarea respectului față de opinia celorlalți.
(e) Membrii grupului învață să se cunoască între ei și astfel sunt susceptibili să se evalueze în raport cu ceilalți membri ai grupului.
(f) Adevărata personalitate a fiecărui membru este dezvăluită și calitățile lor de conducere se cristalizează.
3. Metoda generală de conduită: Membrii grupului limitat în general la 8 sunt așezați confortabil în jurul unei mese într-un semicerc, iar liderul grupului, dacă există, are loc în centru, cu fața tuturor membrilor. Există diferite metode de a conduce o discuție de grup, în funcție de următorii factori:
(a) Dacă orice nivel de inteligență al grupului este relativ scăzut și scopul este predarea și învățarea, discuția se poartă sub îndrumarea unui lider de grup care selectează un subiect potrivit de care membrii grupului sunt interesați. Îi așează pe membri în jurul lui și anunță subiectul sau îl scrie pe o tablă neagră.
(b) În cazul în care nivelul de inteligență al membrilor este ridicat și scopul discuției este testarea cunoștințelor și puterii exprimării verbale a grupului, persoana care conduce discuția anunță subiectul grupului, le cere să-și exprime opiniile. , în timp ce el se retrage și observă discuția. El nu îndeplinește rolul de lider.
4. Sfaturi pentru participanți:
1. De îndată ce subiectele sunt anunțate, participanții trebuie să înceapă imediat să se gândească și să se gândească la ce subiect este selectat pentru discuție…
2. Momentul în care un subiect este selectat; candidatul cu inițiativă și încredere ar trebui să înceapă imediat discuția.
3. Dacă participanții au cunoștințe suficiente despre subiect, el ar trebui să încerce mai întâi să vorbească. Dacă altcineva ia prima tură, ar trebui să încerce să ia a doua, a treia sau a patra tură. Cu cât un candidat își ia rândul mai devreme în discuție, cu atât este mai bine pentru el, deoarece, altfel, argumentele pe care le are în minte pot fi folosite de altcineva, forțându-l astfel să recurgă la argumente mai puțin convingătoare.
4. Fiecare participant trebuie să asculte argumentele celorlalți foarte atent și alternativ și să le noteze mental. El ar trebui fie să respingă unele dintre aceste argumente, fie să aducă propriile sale argumente în favoarea sau împotriva propunerii.
5. De îndată ce un participant constată că argumentul său a fost respins de altcineva, el trebuie să încerce să-și justifice punctul de vedere aducând idei sau argumente noi.
6. Odată ce un participant adoptă o linie de argument în favoarea sau susținerea propunerii, ar trebui să încerce să se mențină și să nu se schimbe în mijlocul discuției.
7. Fiecare participant ar trebui să asculte argumentele celorlalți cu răbdare și să înceapă pe a lui atunci când vorbitorul anterior și-a terminat argumentul.
8. Fiecare participant trebuie să dea dovadă de un spirit de acomodare și de cooperare. Nu ar trebui să arate o natură egoistă în nicio etapă.
9. Nimeni nu ar trebui să încerce să monopolizeze discuția.
10. Fiecare participant trebuie să încerce să-și vină rândul. Nimeni nu-i va oferi ocazia să vorbească.
11. Dacă un participant nu reușește să-și înțeleagă sensul, ar trebui să asculte ceilalți vorbitori cu atenție, notând mental punctele date de aceștia și să încerce să le respingă,
12. Participantul este sfătuit să vorbească calm și cu o voce clară și audibilă.
13. Nimeni nu ar trebui să-și piardă cumpătul sau să se entuziasmeze excesiv când încearcă să respingă argumentele altora.
14. Ar trebui folosit un limbaj politicos și parlamentar. Un comportament și o conduită bună ar trebui să fie arătate de fiecare vorbitor.
15. Obiceiul de a vorbi și de a discuta probleme poate fi cultivat prin practică.