De ce plângi?
Crezi că am plecat?
Nu te-am părăsit.
Sunt acolo unde îmi este locul.
Oricând ești singur…
oricând ești trist…
oricând ți se rupe inima…
oricând ești supărat…
tot ce trebuie să faci este să închizi ochii
și voi fi acolo cu tine.
Vezi că lumea îmi poate lua trupul
dar asta e tot ce poate face.
Când Isus a murit pe cruce,
El ne-a luat păcatele.
El a cucerit moartea ca să putem trăi
în raiul unde începe viața.
Nu opri memoria
din vremurile pe care le-am împărtășit.
Este modul lui Dumnezeu de a te ajuta să treci.
Fă-ți timp să râzi când viața devine grea
așa cum făceam noi!
Un miros? O atingere? Soarele dimineții?
Toate te vor ajuta să vezi.
Nu am plecat niciodată. Sunt încă acolo.
Acum zâmbește încă o dată pentru mine.
Trăiește în fiecare zi. Ține capul sus.
Viața mea nu a fost în zadar.
Am terminat sarcina pentru care m-am născut.
De aceea nu am putut rămâne.
Până te văd din nou –
Te voi iubi întotdeauna.
Există un astfel de vid după ce o persoană dragă moare. Pe lângă amintirile din toate momentele bune pe care Dumnezeu ți-a permis să le împărtășești, acum te confrunți cu visele neîmplinite ale viitorului. Unii dintre voi vor decide să renunțe la orice plan de viitor pe care le-ați făcut împreună. Fie vei crede că este un vis imposibil, fie că ar fi greșit să mergi înainte singur. Cu toate acestea, alții vor merge pe umblărea credinței pentru o perioadă scurtă de timp – doar pentru a fi împovărați cu toate amintirile zilelor de mâine pierdute.
Poezia, „Pentru totdeauna și întotdeauna”, a fost scrisă pentru a vă anunța că doar pentru că corpul unei persoane dragi moare, nu înseamnă că sufletul său o face. Dumnezeu îți dă amintiri pentru a-ți păstra persoana iubită alături de tine până când vei fi din nou unită în ceruri. Acordă-ți timp să plângi, dar nu bloca amintirea persoanei dragi și timpul special pe care l-ai împărtășit aici pe pământ.