. . .

Sentiment când nu mai e niciun sentiment

Sunt într-un loc numit Vertigo; este tot ce mi-aș dori să nu știu; doar că îmi dai ceva ce pot simți.

~U2Vertij2004.

Vertijul, de o varietate emoțională sau spirituală, produce confuzie până la amorțeală – ca mecanism de auto-protecție atunci când lumea noastră este prea mult.

Când lucrurile sunt haotice alergăm cu taurii la Pamplona sau ne grăbim după intimitatea adăpostului. Ambele ne lasă speriați de adevăratele noastre sentimente. Se îmbrățișează activitatea ca o acoperire pentru negare. Celălalt îmbrățișează singurătatea – chiar și de la sine.

Acest lucru poate fi din cauza durerii acute de un moment, a suprasolicitarii sau chiar a dorinței sângerânde a inimii de a reconecta cu Isus după o perioadă lungă de uscăciune.

A simți când nu mai există nicio senzație este, totuși, un răspuns flexibil la acest vertij uimitor.

ABORDAREA SCHIMBĂRII ÎN UN MOD NOU

Activarea unui astfel de răspuns flexibil necesită o schimbare a modus operandi.

Ne putem imagina doar că Domnul ne-a binecuvântat prin aceste sentimente de vertij, pentru că știm când nu mai există nici un sentiment că Dumnezeu simțit a plecat și prezența; nu Prezența Domnului, ci a noastră percepţie din ea. Nu o simțim.

Acesta este un indiciu important; o reamintire minunată a faptului că ne-am rătăcit din rezervația aflată în voia lui Dumnezeu – și toți o facem. De cele mai multe ori este neintenționat. Aproape întotdeauna schimbarea ne depășește; de obicei, nu anticipăm atât de bine schimbarea. Cine are, cu adevărat, viziunea unui înțelept?

Abordarea schimbării într-un mod nou se bazează pe capacitatea de a avea încredere în aleatoriu în ceea ce ne-a întors sentimentele.

ÎNCREDEREA ÎN ALEATORIE

Aparenta nebunie și confuzia vieții este pur și simplu o încercare sau o ispită – îl vom prefera pe Isus și simplitatea adevărului și a păcii, sau vom rula mănușa?

A-l prefera pe Isus este o mișcare către sentiment atunci când nu mai există niciun sentiment.

Dumnezeu ne dă teste pe platouri de argint tot timpul. Satana, însă, ne aruncă ispite; sub mana si sub masa. Testele sunt concepute pentru a ne dezvolta. Ispitele sunt menite să ne înșele, să ne slăbească și să ne distrugă.

Rularea acelui mănuș menționat mai sus vrea să nege vertijul – că viața este cumva rezolvabilă. Câți oameni se ard sau își pierd complet scopul, pentru că sunt înșelați, slăbiți și apoi distruși în cele din urmă?

Desigur, viața fără Isus nu este solubil.

Viața cu Isus are încredere într-un mister – ne ajută să ne formăm credința, sentimentul și gândirea în jurul acceptării lucrurilor pe care nu le putem schimba.

Aleatoriu, care este atât un test, cât și o ispită, este menit să ne ajute, dacă ne unim în adevăr, dar ne va împiedica dacă ne continuăm propriul drum.

După cum spune cântecul, Vertigo – și ne imaginăm pe Isus spunând asta – „Dă-mi ceea ce vreau [your obedience] și nimeni nu este rănit.” Când ne bazăm pe priceperea lui Dumnezeu, și nu pe a noastră, recunoscându-L mereu, Domnul ne va îndrepta cărările (Proverbe 3:5-6).

© 2011 SJ Wickham.