Ziua Tatălui este momentul perfect pentru a reflecta la cât de importanți sunt tații. Știm cu toții cât de mult au nevoie băieții de tații lor, dar ce zici de fete? Au nevoie de tații lor la fel de mult ca băieții? Pot mamele să ofere tot ce are nevoie o fată sau există ceva foarte special pe care doar un tată îl poate oferi?
Tații sunt vitali pentru fiicele lor. Felul în care o femeie se simte despre ea însăși depinde foarte mult de modul în care a fost tratată de tatăl ei în timp ce creștea. Fără dragostea necondiționată a tatălui, fetele pot crește până să aibă o stimă de sine scăzută și o imagine de sine scăzută. Lipsa iubirii unui tată poate lăsa o fată cu probleme serioase de autoestima, mai ales dacă percepe că tatăl ei a abandonat-o. Fetele care au crescut fără dragostea unui tată pot tânjește subconștient la atenția bărbaților și pot căuta să umple acest gol în moduri nesănătoase. Simțindu-se „nu suficient de buni” pentru o relație de dragoste bună cu un bărbat, sunt vulnerabili la a se implica în relații abuzive sau a deveni promiscui. Ele sunt mai expuse riscului de sarcină la adolescență, deoarece trec prin pubertate mai devreme și devin active sexual la o vârstă mai fragedă. Femeile care au ratat dragostea tatălui lor sunt, de asemenea, mai expuse riscului de a dezvolta depresie.
A fost încântător să asist la înflorirea relației dintre soțul meu și fiica noastră în ultimii cinci ani și jumătate. Îmi amintesc că stăteam la ușa dormitorului fiicei noastre într-o noapte, când tatăl ei a ascuns-o și îi spunea noapte bună. „Tati, ești dragostea mea adevărată”, a spus ea în timp ce își înfășura brațele minuscule în jurul gâtului lui. Gracie, la fel ca majoritatea celorlalte fete de patru ani, iubesc basmele – povești cu prinți care salvează prințese, sărutul iubirii adevărate și fericiți pentru totdeauna. Tatăl ei este prințul ei, protectorul ei, furnizorul ei și dragostea ei adevărată. Îmi aduce atât de bucurie să văd cât de diferită este experiența fetiței mele față de a mea.
Din păcate, ca și mine, există milioane de fete tinere care cresc astăzi fără dragostea tatălui lor. Prințul, furnizorul și protectorul lor nu este acolo pentru a-i oferi prințesei sale dragostea specială pe care numai un tată o poate oferi. Astăzi, aproximativ jumătate din căsătorii se termină prin divorț. Aceasta înseamnă că mulți copii cresc în case în care sunt separați de un părinte, cel mai adesea tatăl lor. Din păcate, în unele cazuri, mamele le împiedică în mod inutil pe fiicele lor să mențină un contact vital cu tatăl lor din cauza durerii și amărăciunii divorțului. Din păcate, în multe case, în loc de dragoste, unele fete sunt abuzate de tatăl lor. Uneori, tata este prezent în casă, dar pur și simplu nu este acolo pentru fiicele lui. Apoi sunt copiii concepuți în afara unei relații angajate care sunt lăsați să fie crescuți de mama lor. De asemenea, sunt mulți copii crescuți doar de mamele lor, care aleg FIV în dorința lor de a avea un copil. Este posibil ca multe mame, precum și tați să nu realizeze cât de mult au nevoie copiii lor, indiferent de sex, atât de mamă, cât și de tată?
Din nefericire pentru mine și frații mei, tatăl meu a fost un alcoolic violent care a fost smuls din viața mea când eram copil. Nici nu am apucat să ne luăm la revedere. Am foarte puține amintiri bune din copilărie despre el, dar îmi amintesc cât de mult mă durea inima când nu a existat niciun contact după ce ne-am despărțit. Am crescut tânjind dragostea tatălui meu și m-am trezit în relații dureroase, simțindu-mă nedemn și înfometând după dragostea unui bărbat. Am trecut prin două divorțuri, depresie clinică debilitantă, abuz sexual și abuz domestic.
Treizeci și trei de ani mai târziu, am avut șansa să-l văd pe tatăl meu în timp ce zăcea într-un azil de bătrâni aproape de moarte. Gândurile despre el îmi trecuseră niște amintiri dureroase, dar reușisem în sfârșit să găsesc fericirea în viața mea. M-am recăsătorit cu o familie frumoasă. Era timpul să trec peste durerea mea și să-mi iert tatăl. Momentul a fost perfect. A fost cel mai bun lucru pe care l-aș fi putut face — pentru noi doi. Îmi amintesc că l-am văzut pentru prima dată după atâția ani. Era un bătrân fragil și zdrobit, nimic nu semăna cu bărbatul pe care îl cunoscusem și îl iubeam când eram mică. M-am dus acolo sperând să-l ajut în ultimele lui zile, dar nu mi-am dat seama cât de mult ar fi pentru mine. A făcut mai mult pentru mine decât au avut anii de terapie. Pentru prima dată când îmi amintesc, tatăl meu mi-a spus că mă iubește. Slavă Domnului că ni s-a oferit această oportunitate, deoarece a murit doar câteva săptămâni mai târziu. L-am pierdut încă o dată, dar cel puțin de data asta, trebuie să ne luăm la revedere.