Un caz interesant privind cerințele de bază de eligibilitate pentru azil a fost emis recent de Curtea de Apel al șaselea circuit. În acest caz, cetățenii germani au fugit din țara lor și au solicitat azil în SUA pe baza convingerii lor că interzicerea Germaniei de a educa acasă poate fi considerată o teamă întemeiată de persecuție viitoare.
În general, cererea de azil a unui solicitant trebuie să se bazeze pe unul dintre cele cinci motive: religie, naționalitate, opinie politică, apartenență la un anumit grup social și/sau rasă. În speță, reclamanții declară că se tem de viitoare persecuții din partea guvernului german din cauza aplicării de către acesta a legii care interzice educația la domiciliu pentru copii. Mai exact, ei susțin că forțarea copiilor lor să meargă la școli publice le-ar permite copiilor lor să se familiarizeze cu valorile care sunt anti-creștine și, prin urmare, susțin că au o teamă bine întemeiată de persecuții viitoare bazate pe o bază religioasă.
Deși judecătorul pentru imigrări a admis inițial cererea de azil, Comisia de Apel pentru Imigrări a anulat hotărârea judecătorului și a respins cererea de azil. Cauza a fost atacată la Tribunalul al șaselea, iar în Decizia sa, Curtea precizează că reclamanții nu sunt eligibili pentru azil. Deoarece există o lege general aplicabilă în Germania care impune tuturor copiilor să frecventeze școlile publice sau școlile private acceptate de stat, Curtea a considerat că guvernul german nu ia pedepsit selectiv pe reclamanți. Curtea observă că guvernul german, în aplicarea legii, aplicând amenzi mari reclamanților, nu a făcut decât să-și pună în aplicare propriile legi și nu i-a persecutat pe reclamanți din alt motiv decât faptul că aceasta este legea în Germania.
Curtea afirmă că, pentru ca reclamanții să-și câștige dosarul de azil, ei trebuie să demonstreze că oficialii germani au aplicat legea mai strict familiilor de educație la domiciliu bazate pe credință și că pedeapsa a fost mai severă pentru familiile de școlarizare la domiciliu bazate pe credință. În speță, familia a fost amendată cu aceeași sumă ca orice altă familie care nu și-a înscris copiii la școala de stat.
Acest caz poate fi considerat ca un precedent pentru solicitanții din și în afara domeniului jurisdicțional al Curții de Apel al 6-lea Circuit, datorită deciziei care stă la baza emisă de Consiliul de Apel pentru Imigrări. Prezenta cauză arată clar că Curtea nu va lua în considerare temeiul care stă la baza legii germane care interzice educația la domiciliu, ci mai degrabă că va analiza dacă această lege specifică vreun grup protejat pe baza celor cinci motive menționate mai sus pentru azil.