Luna trecuta, n timp ce artileria israeliana a distrus cladiri n Gaza, una dintre cele doua buca?i de teritoriu n care palestinienii au fost strn?i n ultimul secol, guvernul britanic a afirmat din nou bunavoin?a trecutului sau imperial mpotriva celor care cer o socoteala cu daunele sale. #BritishEmpire a avut tendin?e pe Twitter chiar daca Gaza a ars.
Aceste fenomene sunt conectate: varuirea persistenta a istoriei imperiale britanice asigura ca condamnarile ac?iunilor lui Israel ca “colonialism colonier” nu reu?esc sa rezoneze moral n multe par?i. Departe de a murdari originile Israelului, antecedentele britanice ale ?arii sunt sus?inute ca validare. Declara?ia Balfour a guvernului britanic care proclama sprijinul pentru “nfiin?area n Palestina a unei case na?ionale pentru poporul evreu” n 1917 este mitologizata ca fiind cea care a pus bazele unui stat evreiesc n Orientul Mijlociu ?i astfel ofera legitimitate interna?ionala pentru crearea statului din Israel. Con?tientizarea originilor ?i semnifica?iei dubioase din punct de vedere moral ale acestei declara?ii ar putea ajuta la stingerea miturilor ncurcate ale bunavoin?ei imperiale britanice ?i prezen?ei benigne a Israelului n Palestina.
Declara?ia Balfour a fost una dintre mai multe “promisiuni” strategice pe care britanicii le-au facut n timpul primului razboi mondial cu privire la teritoriile Imperiului Otoman, ntruct britanicii au dezmembrat-o ocupat n numele protejarii rutei catre India ?i Golful bogat n petrol. Pentru a pune popula?ia araba din regiune de partea lor, ei au promis conducatorilor ?aiferi ai Hejazului, n Peninsula Arabica, un regat independent care se ntinde prin Palestina pna la Damasc. n acela?i timp, n negocieri secrete cu francezii ?i ru?ii pentru a mpar?i regiunea, au promis ca vor face din Palestina un teritoriu interna?ional. Cnd Rusia s-a retras din razboi n octombrie 1917, au vazut nevoia urgenta de a asigura pozi?ia britanica n Orientul Mijlociu cu o noua promisiune, de data aceasta mi?carii sioniste. Palestina a devenit astfel o ?ara promisa de trei ori un motiv suficient pentru a se ndoia de sacralitatea oricareia dintre promisiuni.
Noua promisiune a fost scrisa oficial de secretarul britanic de externe, liderul conservator Arthur James Balfour. Cunoscut sub numele de “Bloody Balfour” pentru suprimarea cererilor irlandeze pentru o mai mare independen?a n calitate de secretar ?ef pentru Irlanda, Balfour a fost un imperialist hotart. El a fost, de asemenea, un filozof amator suspect de ra?iune ?i atras de ocult ?i de no?iunea puterii oculte a anumitor grupuri. Ideea ca o promisiune adusa sioni?tilor va asigura Orientul Mijlociu pentru ei a aparut par?ial din presupunerea sa antisemita, care a fost mparta?ita de al?i influen?i politicieni britanici, conform careia evreii controleaza opinia publica ?i finan?ele globale. Balfour a calculat ca declara?ia sa de propaganda va aduce opinia evreiasca americana ?i germana la cauza alia?ilor, punnd capat n acela?i timp fluxului de evrei nedoriti din Europa de Est n Marea Britanie.
Declara?ia a fost n conformitate cu tipul de colonialism britanic al coloni?tilor care a modelat istoria deposedarii violente din Kenya ?i alte colonii. Faptul ca britanicii credeau ca Palestina este ceva ce puteau promite oricarui grup fara consultarea popula?iei sale era o prezum?ie imperiala tipica. Diferen?a aici a fost ca coloni?tii evrei, mai degraba dect britanicii, vor lua “misiunea civilizatoare” ?i vor ac?iona ca o prezen?a loiala n apropierea Canalului Suez. Declara?ia presupunea ca evreii erau superiori din punct de vedere rasial ?i cultural fa?a de popula?ia indigena a Palestinei, chiar daca implica faptul ca evreii nu apar?ineau n mod corespunzator n Europa ?i de?ineau puteri conspirative.
Nu toata lumea din guvernul britanic a mparta?it aceste opinii. Secretarul de stat pentru India, Edwin Montagu, a fost evreu ?i a considerat declara?ia extrem de antisemita. “Evreii vor fi trata?i n continuare ca straini n toate ?arile n afara de Palestina”, se temea el. El a insistat ca membrii familiei sale nu aveau nicio “comunitate de vedere” necesara cu familiile evreie?ti din alte par?i: “Nu mai este adevarat sa spunem ca un englez cre?tin ?i un francez cre?tin sunt din aceea?i na?iune”. Montagu se temea ca declara?ia va nsemna ca “evreii ar trebui sa fie pu?i n toate pozi?iile de preferin?a” n Palestina ?i ca musulmanii ?i cre?tinii vor fi obliga?i sa “faca loc evreilor”. El a prevazut: “Cnd li se va spune evreilor ca Palestina este casa lor na?ionala, fiecare ?ara va dori imediat sa scape de ceta?enii ei evrei ?i ve?i gasi o popula?ie n Palestina care i alunga pe locuitorii actuali”.
Montagu a formulat chiar atunci Declara?ia Montagu, promi?ndu-le indienilor o mai mare autonomie de asigurat al lor loialitate n timpul razboiului. Conservatorii, n special Balfour, s-au confruntat cu aceasta concesie la anti-colonialism, sus?innd ca indienii sunt incapabili de un astfel de guvernare. Acesta era genul de imperialist Balfour.
Dupa razboi, britanicii au renun?at la toate promisiunile de razboi despre Orientul Mijlociu: au tradat mai nti aranjamentele cu francezii lasnd prin?ul Sharifian Faisal sa nfiin?eze un guvern la Damasc, dar apoi i-au lasat pe francezi sa-l mpinga pe Faisal, n schimbul unui mna libera n Mosul bogat n petrol. Faisal a fost n schimb ncoronat rege al Irakului sub stapnirea britanica n ciuda promisiunilor de razboi de independen?a pentru irakieni. Marea Britanie a preluat controlul direct asupra Palestinei (fara teritoriu interna?ional) confirmnd ca promisiunea ambigua a Declara?iei Balfour despre o casa na?ionala nu implica nimic despre controlul politic evreiesc. n 1921, Marea Britanie a sculpat Iordania din Palestina fara niciun sentiment de a fi ncalcat casa na?ionala evreiasca. O carte alba din 1930 s-a ndepartat de nsa?i ideea unei case na?ionale evreie?ti. Un strigat sionist a for?at guvernul britanic sa retraga ziarul.
Pe masura ce Hitler a ajuns la putere, sute de mii de evrei europeni dispera?i care au gasit u?ile nchise n Marea Britanie ?i SUA au ajuns n Palestina. Din ce n ce mai fara pamnt ?i saraci, palestinienii s-au revoltat n 1936. Britanicii s-au bazat pe metode de contrainsurgen?a brutale, teroriste ?i distructive dezvoltate n Irlanda ?i Irak, care au modelat practicile armatei israeliene ulterior.
Britanicii au schimbat politica n 1937 ?i 1939, favoriznd pe rnd evreii ?i arabii. n cursul consilierii politicii palestiniene, Winston Churchill a pronun?at n 1937 apararea sa eugenista a colonialismului coloni?tilor n general: “Nu recunosc … ca s-a facut o mare gre?eala indienilor ro?ii ai Americii sau poporului negru din Australia … prin faptul ca o cursa mai puternica, o cursa de grad superior … a intrat ?i le-a luat locul. ” El a vazut a?ezarea evreiasca a Palestinei ca fiind analoga cu aceste cazuri anterioare, inclusiv cu implica?ia lor genocida.
n acest moment, Hitler se uita ?i la genocidul nativilor americani ca model pentru concep?ia sa despre Lebensraum ?i a nceput sa aplice logica violenta a colonialismului coloni?tilor n Europa nsa?i. Churchill l-a admirat pe Hitler, dedicndu-i un capitol n cartea sa din 1937 despre Marii contemporani. De?i astazi britanicii l sarbatoresc pe Churchill pentru ca a nvins nazismul, ei nca nu au condamnat fara echivoc ideologia coloniala-coloniala pe care s-a ntemeiat nazismul.
Apologe?ii pentru imperialismul britanic ?i revarsa energiile n apararea lui Cecil Rhodes, un alt promotor al colonialismului coloni?tilor, chiar ?i dupa ce o comisie atenta a recomandat scoaterea statuii sale la Colegiul Oriel din Oxford. Rhodes a sus?inut: “Suntem cea mai buna rasa din lume ?i … cu ct locuim mai mult din lume, cu att este mai bine pentru rasa umana”. Compania sa privata a ucis zeci de mii de Matabele la nfiin?area coloniei de coloni?ti din Rodezia. n calitate de prim-ministru al coloniei Cape, el a stabilit, de asemenea, bazele apartheidului sud-african cu care este comparat deseori actualul regim israelian privnd persoanele care nu sunt de culoare alba de vot ?i revendica pamntul lor. Chiar ?i contemporanii sai britanici au fost revolta?i de ac?iunile sale.
Recent, dupa ce fostul senator american Rick Santorum a sus?inut la CNN ca coloni?tii au creat SUA “din nimic, … nu era nimic aici”, ?tergnd nu doar existen?a culturilor ?i vie?ii nativ americani, ci ?i memoria violen?ei masive a coloni?tilor mpotriva lor, CNN s-a despar?it de el, raspunznd la presiunea intensa a publicului, inclusiv a Asocia?iei Jurnali?tilor Nativi Americani.
Cu toate acestea, marile ?tiri britanice, precum The Times, continua sa acorde spa?iu generos apologe?ilor pentru colonialismul coloni?tilor. Luna trecuta, Guardian ?i-a regretat oficial sprijinul pentru Declara?ia Balfour din 1917, cnd editorul sau a scris: “Popula?ia araba existenta din Palestina este … ntr-un stadiu scazut al civiliza?iei”. Este timpul pentru o condamnare mai larga ?i fara echivoc a falsei sale promisiuni ?i a ideologiei coloniale-coloniale pe care s-a bazat.
Promisiunile britanice din timpul razboiului nu au fost ntemeiate pe principii, ci facute din motive de oportunitate ?i bazate pe no?iuni rasiste cu greu motiv pentru sacru. Mai mult, declara?ia a inclus un limbaj auto-negativ care asigura ca “nu se va face nimic care sa poata prejudicia drepturile civile ?i religioase ale comunita?ilor neevreie?ti existente n Palestina”. Conservatorismul lui Balfour se referea la evitarea schimbarilor radicale. Declara?ia a fost ncadrata vag, astfel nct sa poata fi rupta, la fel ca promisiunile din timpul razboiului Sharifienilor. Este pu?in n originile sale n oportunitate, prezum?ie coloniala ?i antisemitism pentru a-i conferi aura de legitimitate mult mai pu?in sacralitate pe care o are astazi n unele zone.