Oxigenul a fost greu de găsit și extrem de scump în țările care au fost puternic lovite de COVID-19.
Oxigenul medical a devenit unul dintre cele mai importante produse de salvare a vieții în lupta împotriva COVID-19 în timpul cărora pacienții dezvoltă pneumonie și hipoxemie – un nivel scăzut de oxigen din sânge.
Zeci de pacienți cu COVID-19 din India au murit din cauza lipsei acute de oxigen, aducând în centrul atenției producția și furnizarea acestui produs medical critic.
Când se folosește oxigen medical? Cum se administrează? Ce țări produc cel mai mult? Și cum se produce? Răspundem la aceste întrebări în patru grafice.
Impactul COVID-19 asupra plămânilor
Virusul Sars CoV-2 în multe cazuri vizează sistemul respirator, ducând la o inflamație a plămânilor. În cazurile severe, acest lucru poate duce la hipoxemie, care este principala cauză de deces la pacienții cu COVID-19.
Un nivel de saturație a oxigenului din sânge (SpO2) peste 95% este un interval sănătos pentru copii și adulți. Nivelurile de saturație a oxigenului sub 90% sunt considerate periculoase. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aproximativ 20% dintre pacienții cu COVID vor necesita terapie cu oxigen pentru a preveni insuficiența respiratorie.
Tipuri de oxigenoterapie
Oxigenul poate fi administrat într-o varietate de moduri. Pentru deficiențe de oxigen scăzute până la moderate, pacienții pot fi puși fie pe o canulă nazală – un tub medical care trece prin ambele nări – fie pe o mască simplă sau de rezervor. În aceste cazuri, se livrează unu până la 15 litri (3,3 galoane) de oxigen pe minut pentru a suplimenta respirația obișnuită a pacientului.
Dacă sunt necesare volume mai mari de oxigen, pacienții pot fi așezați pe o canulă nazală cu debit mare, o mașină cu presiune continuă pozitivă a căilor respiratorii (CPAP) sau un ventilator. În aceste cazuri, până la 100% din oxigenul pe care îl inhalează o persoană provine din cilindrul de oxigen. În cazul unui ventilator, poate fi necesar un aport continuu de oxigen pentru a menține un pacient în viață.
De unde vine oxigenul medical?
Mai multe țări, în special cele cu venituri mici sau medii, se confruntă cu lipsuri de oxigen. În India, care a înregistrat un număr record de cazuri în ultimele câteva săptămâni, se estimează zilnic aproximativ 17 milioane de metri cubi (600 milioane de metri cubi) de oxigen.
Potrivit Ministerului Sănătății din India, se produc doar aproximativ șapte milioane de metri cubi de oxigen. Această deficiență a însemnat că mii de oameni cu nevoie critică de oxigen au fost respinși și au murit ca urmare.
În 2019, potrivit Băncii Mondiale, din 102 țări care fac parte din lanțul comercial de export-import de oxigen medical, 10 țări au exportat până la 80%. Belgia a fost principalul exportator net cu 23,6 milioane de dolari, urmată de Franța cu 14%, apoi de Portugalia cu 8%.
Cum se produce oxigen medical?
Aerul pe care îl respirăm este de aproximativ 78% azot, 21% oxigen și 1% alte gaze, inclusiv dioxid de carbon. Oxigenul medical este cel puțin 82% oxigen pur și este produs la instalațiile industriale înainte de a fi livrat la spitale în butelii de gaz sub presiune sau sub formă lichidă în rezervoare mari. În ultimii 30 de ani, majoritatea oxigenului medical a fost produs utilizând procesul economic de absorbție a presiunii (PSA) care constă din trei faze principale:
Presurizare: Aerul din atmosferă este comprimat și depozitat într-un vas de înaltă presiune.
Adsorbţie: Aerul trece prin site moleculare unde azotul este absorbit de compușii de aluminiu și siliciu cunoscuți sub numele de zeolit. Aerul rămas este trimis printr-un rezervor tampon de aer.
Depresurizare: Aerul trece prin rezervoare alternative într-o serie de cicluri pentru a elimina gazele nedorite. Gazul rezultat este de până la 96% oxigen pur. Acest oxigen este stocat într-un rezervor și poate fi apoi livrat în buteliile de oxigen.
.
Sursa