La aniversarea primei blocări a pandemiei coronavirusului în Regatul Unit, când lumânările erau aprinse în ușă și țara jelea 125.000 de morți, prim-ministrul era dispus să se bucure.
„Motivul pentru care avem succesul vaccinului este din cauza capitalismului, din lăcomia prietenilor mei”, ar fi spus Boris Johnson deputaților conservatori, înainte de a pleda „uitați că am spus asta”.
Momentul comentariilor a fost dezgustător în extrem, întrucât țările din întreaga lume se luptă să găsească vaccinuri, în timp ce Marea Britanie a dobândit de câteva ori dozele de care are nevoie, ocolind organismele internaționale menite să asigure o alocare globală echitabilă. Dar mai îngrijorătoare a fost înțelegerea deformată dezvăluită de observația a ceea ce se află de fapt în spatele succesului lansării vaccinului în Marea Britanie.
Johnson a susținut că descoperirea vaccinului a fost adusă de „corporații gigantice care doreau să ofere profituri bune acționarilor”. Dar nimic nu poate fi mai departe de adevăr. Guvernul britanic, ca și alte guverne, a investit fonduri publice grele în cercetarea și dezvoltarea vaccinurilor, asumându-și cea mai mare parte a riscului din acest proces.
Jabul AstraZeneca a fost de fapt dezvoltat de oamenii de știință de la Universitatea din Oxford, o instituție finanțată din fonduri publice, care lucrează cu oameni de știință dintr-o serie de medii, inclusiv mulți educați în școlile de stat. Acești oameni de știință doriseră inițial vaccinul fără brevete, înainte ca AstraZeneca să intre în scenă, privatizând efectiv cercetarea.
Vaccinurile au fost aduse pe piață datorită zeci de mii de voluntari care și-au riscat sănătatea prezentându-se, nu din lăcomie, ci din dorința de a pune capăt acestei pandemii și de a-și ajuta familiile și comunitățile. Iar lansarea este gestionată de Serviciul Național de Sănătate (NHS) din Marea Britanie, un sistem de sănătate publică de clasă mondială care, în ciuda reformelor bazate pe piață în ultimii ani, există cu totul în afara logicii pieței.
Cu toate acestea, lăcomia i-a determinat pe companiile Big Pharma să privatizeze vaccinurile dezvoltate cu resurse publice și să breveteze medicamente de salvare a vieții, într-un efort de a păstra controlul asupra monopolurilor lor. Drept urmare, giganții farmaceutici au vândut aceste lovituri aproape exclusiv țărilor bogate, permițând Regatului Unit să-și asigure suficiente doze pentru a-și vaccina populația de trei ori.
Chiar și Uniunea Europeană se luptă să-și asigure doze și acum este angajată într-un război amar de cuvinte cu Marea Britanie. Acest lucru se datorează faptului că abordarea „eu primul” a lui Johnson, combinată cu contractele secrete care sunt o caracteristică consecventă a drogurilor deținute de Big Pharma, au alimentat furia și suspiciunea. Mult mai rău, multe țări cu venituri mici și medii vor trebui să aștepte cel puțin 2023 pentru a vaccina un procent suficient de mare din populația lor pentru a obține imunitatea turmei.
Și ce i-a împiedicat pe țările din sudul global să își facă propriile vaccinuri și, în schimb, i-a forțat să aștepte ca giganții farmaceutici să decidă că le vine rândul? Lăcomia din nou. Marea Britanie, SUA și UE – acasă la cele mai mari companii farmaceutice din lume – au blocat încercările conduse de India și Africa de Sud de a renunța temporar la brevetele pentru vaccinurile COVID-19. Ei susțineau că o renunțare ar afecta „stimulentele” – sau profiturile, în engleză simplă.
Toate acestea sunt un exemplu perfect al strategiei economice a lui Johnson – transferul de resurse publice masive în mâinile marilor corporații și apoi însărcinarea acestora cu prestarea de servicii de importanță vitală pentru public. Din ce în ce mai mult, aceste contracte par a fi atribuite pe baza apropierii de Partidul Conservator. Transparența este cel mai bine un gând ulterior și, deși aceste companii par să exceleze într-adevăr pentru a transfera valoare acționarilor lor, sunt mult mai puțin competente în furnizarea de servicii publice. Dezastrul de mai multe miliarde de lire sterline, care este sistemul de testare și urmărire al Marii Britanii, este doar unul dintre exemplele principale.
Când vine vorba de vaccinuri, consecințele acestei strategii sunt clare pentru toți. Dacă toate vaccinurile care urmează să fie livrate în 2021 ar fi distribuite în mod echitabil, am putea vaccina 70% din lume în acest an, punând capăt efectiv pandemiei. Lăcomia o împiedică. Incompetența lansării AstraZeneca ajută acum la alimentarea scepticismului vaccinului în întreaga lume. Și secretul contractelor sale încurajează un război periculos împotriva vaccinurilor între UE și Marea Britanie.
AstraZeneca nu este singura companie lacomă din cursa vaccinurilor. Multe alte corporații și-au luat cu bucurie resurse publice, și-au vândut practic întregul stoc către țările bogate și acum așteaptă cu nerăbdare să asigure marje de profit ridicate. Pfizer urmează să obțină profit clar de peste 4 miliarde de dolari anul acesta, iar directorii Moderna câștigă sute de milioane de dolari pe baza prețului de acțiune al companiei.
Johnson se dezvoltă rapid ca cel mai vocal susținător al acestei forme de capitalism – un model economic caracterizat de puterea monopolistă, amicismul și transferul de resurse uriașe din sectorul public, mediu și oameni muncitori în bogăția privată a elitei globale.
Consecința imediată a acestui fapt este prelungirea pandemiei, deoarece coronavirusului i se permite să se desfășoare în țări mai sărace, luând nenumărate vieți care ar fi putut fi salvate. Dar consecințele pe termen lung vor fi și mai catastrofale: niveluri de inegalitate fără precedent, schimbări climatice fugare și eroziunea încrederii în instituțiile democratice.
Lăcomia nu este ceea ce a dus la lansarea cu succes a vaccinurilor din Marea Britanie. În schimb, riscă să deraieze eforturile pentru a pune capăt acestei crize. Cei dintre noi care dorim să ne asigurăm că lumea nu este doar ferită de COVID-19, ci de crizele sărăciei, inegalității și schimbărilor climatice, mai degrabă decât sărbătorim lăcomia, trebuie să găsim cum să o oprim cât mai repede posibil.
Opiniile exprimate în acest articol sunt ale autorului și nu reflectă neapărat poziția editorială a lui Al Jazeera.
.
Sursa